Craiova și chirurgia română, Dimitrie Gerota și Legiunea

GerotaPentru aproape jumătate de secol numele ilustrului chirurg Dimitrie Gerota a fost șters din memoria poporului român. Nici nu se putea altfel, după instaurarea comunismului, de vreme ce Dimitrie Gerota fusese un membru al Mișcării Legionare, ba mai mult decât atât, membru în Senatul Legiunii. Aceste date istorice sunt încă ascunse publicului, pentru că apartenența la Mișcarea Legionară a unor personalități de prim rang ale culturii române este încă privită ca un subiect tabu.  Mai mult, noile teorii încearcă să explice apartenența acestora la legionarism printr-un soi de psihoză generală care le-a afectat temporar capacitatea de a discerne între bine și rău.

Pentru a șterge aceste falsuri din istorie și pentru a reda adevărul despre viața acelora care și-au ales un crez care depășește  înțelegerea unora sau a altora încă mai este nevoie de timp.

Dar cine este Dimitrie Gerota?

Dimitrie Gerota s-a născut pe 17 iulie 1867 la Craiova, fiul lui Constantin Gerota, preot aromân stabilit în Bănie. (Despre originile aromâne ale lui Dimitrie Gerota, scrie și Nicolae Iorga și amintea și scriitorul Mihail Bunea).

Dimitrie Gerota va absolvi în 1892 Facultatea de Medicină din București după care va pleca în Franta și Germania  pentru a-și continua studiile. La întoarcerea în țară, va practica medicina, în paralel fiind și cadru didactic. Predă anatomia la Școala Națională de Arte Frumoase din București, unde îl are, ca student, pe Constantin Brâncuși, care îi fusese recomandat doctorului de tatăl său. „Jupuitul”, una din lucrările lui Brâncuși, a fost rodul învățăturilor lui Gerota, care va păstra un exemplar până la sfârșitul vieții.

Profesorul Gerota îl va ajuta pe Brâncuși să plece la Paris și-i va asigura chiar și o bursă. (mai multe despre acest subiect aici)

Gerota a efectuat cercetări privitoare la anatomia și fiziologia vezicii urinare și a apendicelui, a preconizat o tehnică de injectare a vaselor limfatice, cunoscută în literatura de specialitate drept „metoda Gerota”. De numele său se leagă și aplicarea primelor radiografii din România, fiind considerat cel dintâi radiolog român, iar în orice tratat de urologie contemporan fascia este denumita drept fascia Gerota .

DIMTRIE GEROTA (1867 – 1939)

Profesor doctor (chirurg), Membru al Academiei Române.

Membru al Senatului Legionar

Senator al Universităţii Bucureşti (1918-1919).

Docent universitar în anul 1900

A creat Institutul de Chirurgie Dimitrie Gerota în anul 1908.

Parlamentar pe listele Partidului Totul Pentru Ţară în dec. 1937.

Anunțuri

SERGIU NICOLAESCU (SERGIU AL COLI) – aromân după tată, născut în Oltenia!

TRĂ MULTSI ANJI!

Sergiu Florin Nicolaescu s-a născut pe 13 aprilie 1930 în oraşul Târgu Jiu, dar la vârsta de cinci ani părinţii săi au fost nevoiţi să părăsească oraşul lui Brâncuşi cu destinaţia Timişoara. Despre contribuţia sa la cinematografia românească, este inutil să mai vorbim. Aici vă vom aduce în atenţie un lucru puţin ştiut despre Sergiu Nicolaescu, faptul că prin venele sale curge sânge aromânesc. După cum chiar el povestea, numele familiei sale nu a fost la origini Nicolaescu. De fapt, acest nume vine de la prenumele tatălui său pe care îl chema Nicola şi care era aromân venit din Macedonia şi stabilit în Oltenia.

Mai jos puteţi urmări confesiunea făcută de Sergiu Nicolaescu despre originile sale la o emisiune realizată de Florin Condurăţeanu. Realizatorul vorbeşte la un moment dat de originile aromâneşti ale lui Mihai Viteazu, lucru perfect adevărat, dar face o greşeală.

Despre acest subiect vom „vorbi”  într-o postare viitoare.

La Mulţi Ani, Maestre!

„Proiect Avdhela – Biblioteca Culturii Aromâne”

Bucureşti, 19 Noiembrie 2009: Asociaţia Predania lansează „Proiect Avdhela – Biblioteca Culturii Aromâne”, esenţială resursă de informaţii on-line despre originea, evoluţia istorică, socială şi spirituală a aromânilor.

Asociaţia Predania vă invită Marţi 24 Noiembrie 2009, ora 18.00, la Clubul Ţăranului (Muzeul Ţăranului Român) cu prilejul lansării site-ului „Proiect Avdhela – Biblioteca Culturii Aromâne”, care îşi propune să identifice, să editeze şi să ofere operele ştiinţifice şi artistice ale patrimoniului culturii aromâne şi ale celor înrudite ei. Aceste bunuri culturale, în special cele aflate în custodia publică, vor deveni accesibile cercetătorilor şi tuturor celor interesaţi în mod gratuit, accesând adresa www.proiectavdhela.ro.
Participă: George Vrana (poet, eseist), Ionuţ Piţurescu (regizor), Aleksander Zikov (regizor)
Se vor viziona filmele: „Balkan’s Digest” realizat de regizorul Ionuţ Piţurescu şi „Calea Eschibaba” în regia lui Aleksander Zikov.

Contact:
Ionuţ Gurgu, coordonator proiect
Tel. :0748219996
E-mail: editura@predania.ro
www.proiectavdhela.ro

Teatrul National din Craiova înfiinţat de boierii aromâni

Craiova - Teatrul National si Str. Justitiei„Teatrul Naţional din Craiova ia prima lui formă de cristalizare în 1849, sub direcţia lui Costache Carageale şi Mihăileanu. Spectacolele aveau loc în sala mare a Şcolii Otetelişanu, obţinută în acest scop de la fondurile şcolare de către boierii Pera Opran şi Filişanu, cari cu cheltuiala lor amenajează o scenă şi o înzestrează cu decorurile, cortina şi instalaţiile necesare… În 1850 vine de la Iaşi la Craiova actorul Halipliu, care reprezintă pe scena acestui teatru improvizat «Baba Hârca», operă comică a lui C. Millo… Deschiderea primei stagiuni a celui dintâi local de teatru, s-a hotărât să se facă cu piesa «Mihai Viteazu». În acest scop, Costache Carageale obţine 120 de galbeni de la boierii craioveni, cu care se fac toate preparativele pentru o montare cât mai impresionantă pentru acele vremuri a unui asemenea spectacol.
Prezentarea pe scenă a vestitului erou a stârnit o admiraţie şi un entuziasm general, atât de mare, încât casele boiereşti se deschiseră larg actorilor care fură acoperiţi de laude şi de daruri de tot felul. Şi pentru a da acestui eveniment cadrul festiv al unui act cu rezonanţă naţională, spectacolele piesei «Mihai Viteazu» erau anunţate prin trei lovituri de tun trase din curtea teatrului“, scrie Ştefan Botoiu în Oltenia 1943.

De atunci avea să rămână mult timp obiceiul ca ori de câte ori se juca o piesă istorică românească să se tragă la ora 7 seara cele trei lovituri de tun.

Un incendiu va mistui visul boierilor, odată cu distrugerea teatrului. Boierul Opran îl aduce însă la Craiova pe Teodor Teodorini, numindu-l director al noului teatru care va renaşte din cenuşă, căci împreună cu alţi boieri vor aduna din nou bani şi materiale pentru a construi cu robii lor alt teatru. Fiecare îşi va alege de această dată o lojă pe care îşi înscrie numele şi o împodobeşte cu covoare şi lucruri scumpe, aduse din casele lor. Se vor naşte lojele: Glogoveanu, Aman, Dumba, Haralambescu, Vălimărescu, Braboveanu, Gănescu, Opran, Filişanu.
Povestea merge mai departe, iar teatrul continuă să existe, după moartea lui Teodor Teodorini, graţie soţiei şi fiicei lor, Elena. La 15 august 1927, localul teatrului este pentru a doua oară mistuit de flăcări, incendiu provocat de omul de serviciu Tănăsache, iar mai târziu, în 1935, sub directoratul general al lui Ion Marin Sadoveanu, „străvechiul teatru al Craiovei este pur şi simplu suprimat, cu o singură mâsgălitură de condei, după opt decenii de glorioasă afirmare. Abia în octombrie 1942 năzuinţele de renaştere ale intelectualităţii olteneşti reuşesc să repare această strigătoare nedreptate şi să reconstituie din cenuşă altarul de cultură şi de artă dramatică din Cetatea Banilor Olteni“.

Biserica grecească din Calafat – o reparaţie istorică

„Izvorul Tămăduirii” – Biserica aromânilor din Calafat

Ctitorii bisericii

În conştiinţa oamenilor locului Biserica „Izvorului Tămăduirii” este cunoscută şi ca fiind Biserica Grecească.
Mormântul din curtea bisericii şi pisania de la intrarea în sfântul lăcaş menţionează că aceasta a fost ctitorită de Hagi Panait Theodoru.
Hagi Panait Theodoru era dintr-o familie de vechi neguţători şi oameni ai mării, cutreierase lumea în lung şi lat, făcuse danii aşezămintelor mănăstireşti de la Athos, ajunsese în pelerinaj chiar şi la Ierusalim şi înzestrase cu odoare de preţ biserica cea mare, cea elenă din Brăila, în al cărui port ajungea cam din doi în doi ani, descărcând mărfuri din Orient şi luând grâne de Bărăgan. Documente aflate în arhivele bisericii dovedesc faptul că era un om cucernic, care prin daniile sale ajutase la clădirea, începută în 1869, a Sfintei Biserici cu hramul Adormirii Maicii Domnului din Piaţa Mare, Ştirbei Vodă, a Calafatului. Donase, de asemenea, în aprilie 1870, bisericii cu hramul Sfinţilor Apostoli Mihail şi Gavril din Craiova, icoana „Izvorul Tămăduirii” împreună cu două sfeşnice împărăteşti de alamă.

Un hrisov atesta chiar că este cavaler de Rhodos, titlu de nobleţe echivalând ce al Cavalerilor de Malta.
După cum şi numele o spune, Hagi Panait Theodoru era aromân, născut în Epir. În munţii Pindului şi în văile Epirului din Grecia erau foarte multe sate locuite de aromâni, care după înrăutăţirea bruscă a situaţiei lor politice în 1822, au început să plece din acele locuri aşezând-se cu predilecţie în localităţi de pe malul Dunării în Ţara Românească, dar şi în interiorul ei.
Există în biserică icoana hramului pe care este însemnarea: „Această sfântă icoană s-au făcut cu cheltuiala mea, chir Panait Theodoru, 1834 mai, 26”. Însemnarea este ca şi altele de pe aceeaşi icoană, cu litere chirilice, dovadă că şi în casa ctitorului se vorbea româneşte şi se cultiva scrierea chirilică.
Viaţa spirituală a orăşelului a beneficiat precumpănitor de aportul unor personalităţi locale ale aromânilor numiţi pe atunci greci, fiindcă majoritatea erau născuţi şi proveneau din acea zonă.


Fiica lui Hagi Panait Theodoru şi a soţiei sale Ana, Theodora Theodoris, avea să rămână pe pământ românesc, devenind după căsătoria cu Mihalache Coandă, Theodora Coandă – Coana Riţa pentru localnici, lumea de la Craiova, Calafat, Perişor, locuri în care şi-a petrecut viaţa alături de soţul său. Au avut împreună o casă plină de bucurii şi de copii, trei băieţi şi tot atâtea fete. Constantin Coandă, întâiul născut al familiei Coandă, viitor geneeral de corp de armată, ministru în mai multe rânduri şi Preşedinte de senat, avea să fie tatăl lui Henri Coandă, savantul român de renume mondial, de numele căruia se leagă începuturile celei mai spectaculoase cuceriri din zilele noastre, aviaţia cu reacţie, ce avea să deschidă orizonturile strălucitoare ale cuceririi cosmosului.
Portretele ctitorilor, Hagi Panait Theodoru şi soţia sa Ana Theodoris, două lucrări de mare valoare artistică realizate la Viena şi având dimensiuni impresionante, străjuiesc de o parte şi de alta maiestuoasa intrare în biserică. Orice muzeu din lume ar fi mândru să le găzduiască, dar numai aci, în biserica ctitorită de ei, chipurile lor capătă aureolă de sfinţi.
Alături de portretele lor, săpate pe două plăci de marmură, stau numele celor care prin danii generoase au contribuit la ridicarea bisericii. Sunt aici nume de rezonanţă pentru Calafat, rostite şi acum cu respect, care au contribuit la dezvoltarea edilitară şi la înflorirea vieţii economice şi spirituale a urbei: Theodoros D. Faragos, Mateos Z. Ioanidis, Constantinos Dim Arsseni, Nicolaos Maria Lazais, Ştefan Al. Nicolaidis, Mix X. Teodorous, Panait Teodoru, Nicolas Kumps, George Zuroglos, Dim Arsseni (străbunicul scriitoarei Florentza Georgetta Marincu) Lazaros Dumitriu, Panag Harocopos, Georgios K. Kontas, Andreas Micopulos, Atanasios Nicolaidis, Naum Dimitriadis, Constantin Hristodolu, Stamatos Pantazi şi alţii.