HAIDUCII AROMÂNI

Gogu Puiu şi Haiducii Dobrogei – istoria neştiută a rezistenţei anticomuniste dintre Dunăre şi Marea Neagră

 

Motto

„Zvârle ultima grenadă

Şi s-aruncă asupra ei,

Dacă trebuie  cadă,

Barem, facă-se scântei!“

(Ionel Zenea – „Balada haiducului din codrii Babadagului“)

 

Gogu Puiu a fost un răzvrătit în permanenţă. Înainte de război, întotdeauna avea dispute cu jandarmii, pentru că se afiliase la Mişcarea Legionară“. Bărbatul din faţa mea este George Cuşa, merge pe 81 de ani, a făcut 14 ani de puşcărie (în două „tranşe“) pentru „uneltire contra ordinei sociale“ şi-mi povesteşte despre unchiul său – „văr primar cu tata“ - Gogu Puiu, unul din simbolurile rezistenţei anticomuniste din Dobrogea de la mijlocul veacului trecut.

Despre luptătorii anticomunişti din Munţii Făgăraşului sau ai Banatului se ştie, despre Elisabeta Rizea, de asemenea. Însă despre lupta crâncenă dusă de „haiducii Dobrogei“ nu a auzit multă lume. „Practic, între 1946 şi 1952, când au fost ucişi sau arestaţi majoritatea dintre noi, rezistenţa a cuprins aproape toate satele dobrogene. Nu ştiu dacă a existat sat în care să nu fie măcar unul sau doi care făceau parte din rezistenţă. În total, au existat 40 de nuclee de rezistenţă“, îşi aminteşte Cuşa.

În Dobrogea, a fost mult mai greu de organizat o mişcare de acest gen. „Nu aveam unde să ne ascundem, cum aveau, de pildă, cei din Munţii Făgăraşului. Nici păduri nu sunt prea multe, nici munţi, doar ai Măcinului, care-s mai mult dealuri“, povesteşte bătrânul. Cu toate acestea, securiştii au avut mult de furcă până  reuşească să stăpânească regiunea. Şi asta mare parte din cauza lui Gogu Puiuun machidon vânjos, aprig, iute, cu mintea brici: „Privindu-l, era atât de statuar construit încât ai fi crezut că a fost desprins direct dintr-o statuie de Praxiteles“, cum l-a caracterizat poetul luptător din Cogealac, Nicolae Caratana.

 

1939 - fentează Moartea pentru prima oară

Gogu Puiu, unul din liderii „haiducilor Dobrogei“, era fiul preotului din Mihail Kogălniceanu, fosta comună Caramurat, rebotezată Ferdinand. A trecut prima oară pe lângă moarte în 1939. „La 21 septembrie 1939, când Carol al II-lea a cerut câte trei inşi din fiecare judeţ pentru a fi împuşcaţi drept represalii pentru asasinarea lui Armand Călinescu, unul din cei trei aleşi din judeţul nostru a fost Gogu Puiu. Însă l-a scăpat taică-său, preotul, de la împuşcare – în locul lui, l-au luat pe un văr primar de-al său din Ceamurlia… nu aia din Tulcea, ci cea din Cadrilater“, după cum deapănă firul amintirilor interlocutorul meu. În 1942, Puiu a fugit în Bulgaria, iar de-aici în Germania, unde s-aalăturat grupului legionarilor din exil. Însă, nici nu a ajuns bine şi întreg grupul a fost arestat şi închis într-un lagăr nemţesc. Ulterior, Puiu a fost transferat într-un lagăr de lângă Roma – Cinecitta. „Când s-a semnat armistiţiul, în 1945, unchiul meu era la Roma. A colaborat acolo cu serviciile secrete ale francezilor şi americanilor şi a ajuns la Viena, unde legionarii formaseră chiar un guvern şi o armată în exil. La începutul lui ’47 a părăsit Viena şi a ajuns la Oradea, cu un paşaport fals pe numele de Osman Ali Ahmed“. Cuşa îmi arată poza lui Puiu: „I se potrivea, vedeţi? Avea puţin faţă de turc. Dar la 4 aprilie 1947 a fost arestat şi torturat pentru trecerea frauduloasă a frontierei, fiind suspectat şi de spionaj. În final, a fost condamnat la un an de închisoare“. Însă Puiu reuşeşte să evadeze din puşcăria de pe strada Uranus din Bucureşti şi, în 1948 ajunge la Mihail Kogălniceanu, unde, pentru o scurtă perioadă de timp, încearcă să revitalizeze mişcarea de rezistenţă împotriva regimului plantat de sovietici. „El, v-am spus, era un răzvrătit, voia să luptăm pe faţă cu bolşevicii, să ne războim cu ei, pentru a da motiv de conflict între URSS şi americani. Eu i-am zis aşa: «Venirea ta poate e benefică pentru noi, însă trebuie  fii atent, pentru că noi suntem mai aşezaţi, nu ne putem bate cu ei»“, rememorează Cuşa.

 

Viceprimarul din Kogălniceanu – ucis pe treptele Primăriei

Dobrogea a suferit cel mai mult de pe urma invaziei ruşilor. În fiecare sat erau prezenţi soldaţi ai Armatei Roşii iar acest fapt, coroborat cu specificul regiunii, făcea foarte dificilă organizarea unei rezistenţe întărite. Totuşi, Puiu a reuşit  închege nucleele de rezistenţă din Dobrogea, căutându-i pe acei şefi aprigi ca el, decişi să lupte cu arma în mână împotriva invadatorilor sovietici. „Să vă spun de ce ne-am împotrivit comuniştilor. Ne-am dat seama, cu mult înainte de restul românilor din celelalte provincii cred, că la alegerile din 1946 a fost ceva necurat, că au fost furate de comunişti. Apoi, «eliberatorii» sovietici se purtau groaznic. Mi-aduc aminte un episod, când doi consăteni de-ai mei, din Kogălniceanu, au fost împuşcaţi fără milă de soldaţii Armatei Roşii. Pe Puiu Hristu, de 17 ani, elev la Liceul de Comerţ, l-au omorât în plină stradă, în faţa casei, iar pe viceprimarul comunei, pe Adam Chendra, l-au ucis chiar pe treptele primăriei! Cum  nu lupţi? Apoi, când au venit şi cu colectivizarea, asta a pus capac la toate: ţăranii români de prin părţile Dobrogei, că erau români, aromâni, turci sau tătari crimeeni, au fost nişte oameni independenţi, care nu au vrut în ruptul capului  intre la CAP. Atunci Guvernul a trimis Securitatea şi Miliţia Populară pe capul lor“, spune Cuşa.

Aşadar, condiţiile erau create pentru organizarea rezistenţei. Însă numeroasele nuclee din Dobrogea nu erau conectate. Exact asta a încercat şi a reuşit în mare parte Gogu Puiu organizeze luptătorii, să-i înarmeze, să dea o tendinţă insurecţională mişcării. Spiritul său de războinic i-a convins pe unii – mai ales pe fraţii Fudulea, liderii rezistenţei de prin părţile Babadagului, pe alţii nu a reuşit să-i atragă sub steag. Puiu venise, oricum, instruit de serviciile secrete anglo-americane, care aveau nevoie de un cap de pod în coasta bolşevicilor. Însă războiul iminent între Occident şi URSS pe care-l preconiza Puiu nu a mai avut loc: s-a transformat într-o confruntare rece, dusă mai mult pe frontul informativ. Aşa că haiducii Dobrogei au fost lăsaţi la cheremul nemiloasei Securităţi kominterniste.

 

Gogu Puiu răscoală satele“

Organizaţiile din Cogealac, Mihail Kogălniceanu şi Ovidiu, conduse de Nicolae Caratana şi Anastase Buciuneanu, nu au fost de acord cu teoriile lui Puiu, care voia să ridice toată Dobrogea împotriva ruşilor, astfel încât să atragă atenţia aliaţilor din Vest: o mişcare de partizani, care atace trupele sovietice, să organizeze acte de sabotaj, care să ducă la eliberarea Dobrogei şi apoi a întregii ţări. Însă nucleele de rezistenţă din sudul regiunii aveau „obiective limitate“, realizau că o mişcare de insurecţie ar fi fost strivită de tancurile ruşilor. Caratana a cerut sfaturi de la Bucureşti, de la centrul director: „Ce ne facem cu Gogu PuiuEl răscoală satele“. „Trimiteţi-l la Bucureşti şi opriţi orice activitate,  vedem ce face Occidentul“, au fost directivele. Ce-a făcut Occidentul, am simţit cu toţi în următorii cincizeci de ani…

Cuşa îmi povesteşte că Gogu Puiu nu a vrut în ruptul capului  treacă pe linie moartă. S-a declarat independent şi a continuat lupta, urcând în nordul Dobrogei, la fraţii Fudulea din satul Tistimelu, comuna Eschibaba (Stejarul), nişte oameni mai pe gustul lui. Străbate peste 30 de sate, ia legătura cu cei mai radicali dintre luptători, face presiuni asupra comandanţilor nucleelor şi organizează celulele fărâmiţate şi răspândite, care acţionau de capul lor, într-o reţea puternică şi închegată de luptători. Puiu organizează focare de rezistenţă în Târguşor, Cheia, Mihail Kogălniceanu, Băltăgeşti, face legăturile cu nucleele din Cogealac, Sinoe, Lunca, Beidaud, Sarighiol de Deal, Runcu, Râmnic, Vulturu şi întăreşte organizaţiile din Viişoara, Cobadin, Cochirleni, Ciocârlia, Medgidia, Gălbiori, Nistoreşti.

Nici Securitatea nu stă cu mâinile în sân. Autorităţile remarcă brusca intensificare a activităţilor elementelor de rezistenţă, disparate până atunci, şi trupele de securişti şi miliţieni se pun pe arestat oameni din toate satele Dobrogei, în căutarea celor mai importanţi luptători: Gogu Puiu, Niculae Fudulea, Dumitru Fudulea, Nicolae Ciolacu, Iancu Ghiuvea, Stere Hapa, Iancu Cuşu, Beca Iancu, Hristu Pariza şi alţii. Ulterior, toţi aveau  fie prinşi sau ucişi. Unii au refuzat  se predea şi s-au sinucis.

„Pe Gogu Puiu nu l-au putut aresta, ca pe alţii. Eu eram deja în închisoare, fusesem condamnat la patru ani (am făcut cinci, de fapt), dar mi-a povestit taică-meu cum s-a sfârşit Puiu. A fost trădat. Aşa cum poporul ăsta şi-a trădat toţi conducătorii, de la Decebal, Mihai Viteazu, până chiar la Ceauşescu. Securitatea a aflat că la 18 iulie 1949, la Cobadin, sub comanda lui Gogu Puiu şi Gheorghe Filiu – care a murit acum doi ani, Dumnezeu să-l ierte -, urma să aibă loc o mare întrunire. Securiştii au încercuit Cobadinul, în vreme ce haiducii se sfătuiau să treacă în munţi până în primăvara lui 1950“, povesteşte Cuşa.

În cartea „Rezistenţa“, scrisă de Olimpia Cotan şi Taşcu Beca, sfârşitul lui Puiu este descris astfel: „În dimineaţa zilei de 19 iulie, casa lui Ion Adam, unde erau cazaţi Gogu Puiu şi logodnica sa, este încercuită pe la orele 11 de un detaşament înarmat al Securităţii. La somaţiile repetate de a se preda, acesta (Puiu – n.red.) îmbrăcat sumar iese din casă deschizând foc asupra atacanţilor. În lupta crâncenă, despre care martorii oculari relatează că se trăgea ca la asalt, Gogu Puiu şi-a utilizat toată muniţia, după care, realizând că nu va putea ieşi viu din încercuire, se aruncă pe ultima grenadă ce o purta la şold, ţinându-şi legământul să nu le lase viu în mâna «vânătorilor de oameni»“.

Meteorul Gogu Puiu a lăsat urme adânci. Mişcarea dobrogeană de rezistenţă organizată de el a luptat până spre anul 1960, când ultimele „elemente antisociale“, ultimii „bandiţi“ au fost arestaţi. Este o parte din istorie care nu ne-a fost predată niciodată la şcoală, celor care am învăţat „Istoria românilor“ în timpul regimului comunist. Nici în actualele manuale de istorie nu veţi găsi prea multe despre „Haiducii Dobrogei“. Câţiva supravieţuitori ai terorii comuniste sunt însă aici şi continuă  povestească celor care au urechi de auzit: Dobrogea a fost prima regiune colectivizată din România, dar sângele vărsat pentru acest lucru nu a fost măsurat în litri niciodată.

 

 

2340 dobrogeni arestaţi

Între 1948 şi 1958, în trei mari operaţiuni, autorităţile comuniste au arestat 2430 de dobrogeni: aromâni (majoritatea luptătorilor anticomunişti aparţineau acestei etnii), români, turco-tătari, tătari crimeeni. 113 au fost executaţi ori s-au sinucis pentru a nu fi prinşi. 220 au murit în detenţie. 38 de haiduci dobrogeni au fost executaţi în „trenul morţii“, în timpul transferului la Penitenciarul din Timişoara.

Cătălin SICLITARU

REZISTENTA ANTICOMUNISTà

 

    

O LUCRARE BINE VENITÃ

Cãrtilor-document de la noi, menite sã vorbeascã celor contemporani si viitorimii despre lupta si suferintele oamenilor in comunism, li se adaugã, iatã, încã una: REZISTENTA ANTICOMUNISTÃ LA PONTUL EUXIN…

Autorul, Constantin Ionascu, el însusi cu un stagiu de sase ani de detentie prin închisorile Malmaison, Jilava, Pitesti, Aiud, Gherla si la Canal, Peninsula, are in preocupare aici, prezentarea fenomenului in discutie; in acelasî timp curajos si dramatic, asa cum a avut el loc in spatiul Dobrogei – judetele Constanta si Tulcea.

Studiul este, constatãm, o întreprindere de anvergurã, care a presupus un impresionant de mare volum de muncã, depus de-a lungul mai multor ani, printr-o amplã investigatie in mai multe arhive, muncã obisnuitã de regulã nu pentru o singurã persoanã, ci pentru un colectiv si chiar institut de cercetare.

Sistematizându-si materialul in trei sectiuni: 1 – copii ale sentintelor, 2 – detinuti politici, 3 -strãmutati cu domiciliul, autorul realizeazã in totalitate un mare si complet registru cu dobrogenii asupra cãrora s-a abãtut teroarea organelor de opresiune ale statului de dictaturã a vremii, listele cu cei nãpãstuiti, ordonate alfabetic, contin datele esentiale ale celor nominalizati, punandu-se data si local nasterii, domiciliul, fapta pusã in culpã, felul condamnãrii, perioada si local detentiei, domiciliul de la eliberare pentru cei ce au supravietuit. Prin alte cuvinte, avem de a face cu o lucrare care, evitând deliberat comentariul, este deplin revelatoare prin faptele prezentate.

Prima parte a lucrãrii, deosebit de pretioasã, este de inteles, dacã facem precizarea cã se aflã strânse pentru prima data la un loc si date publicitãtii, copii ale sentintelor pronuntate in simulacre de procese intentate opozantilor comunismului din tinutul de la mare.

Pronuntate in marea lor majoritate de Tribunalul Militar din Constanta, dar si de instante militare din alte judete, se dau acum relatii complete despre numãrul sentintei si data judecãrii procesului, componenta completului de judecatã, numãrul inculpatilor din lot, anul si locul nasterii lor, domiciliul, data arestãrii, acuzele aduse, pedeapsa pronuntatã, pentru fiecare, rezultatul recursurilor, locul de detentie, data mortii pentru cei decedati, domiciliul dupã eliberare.

Ne întâmpinã, bineinteles, aceleasi enunturi cu „crimã de uneltire contra securitãtii statului” si “crimã de uneltire contra ordinei sociale” acttze prin care au fost date un mare numãr de condamnãri exagerate “pe viatã” si “la moarte”.

Aflãm in acest context cã cvasitotalitatea recursurilor fãcute de cei judecati au fost respinse, si faptul cã, desi nu erau condamnati cu pedeapsa capitalã, mai multe zeci de detinuti dobrogeni (precum poetul Alexandru Popescu-Scãrisoreanu, Constantin Puiu, Gheorghe Ceaturi, Filip Ioan s.a.) au fost ridicati de la Aiud si dusi spre Timisoara cu asa-zisul “tren al mortii” si ucisi prin împuscare in martie-aprilie 1950.

În aceeasi parte sunt de luat in seamã si de subliniat alte douã aspecte importante: unul priveste iconografîa care, odatã cu chipul multora dintre cei condamnati, contine unele fotogratii rarisime, unice, necunoscute pânã acum, din dosarele existente in arhivele institutiilor oprimante. E vorba de fotografiile fãcute la securiiate, in care cei condamnati apar inarmati avand pistoale in maini si munitie la picioare.

Este important, de asemenea, faptul cã se fac cunoscute aici, pentru prima datã, spre oprobiul public mãcar, dacã nu pentru altceva, numele celor care, spre rusinea lor, au format completele de judecatã si chiar ale unor securisti criminali ce au provocat moartea, prin schingiuire in timpul anchetei, a unor arestati.

De observat, in acest sens, ca revîn in mai multe rânduri in aceste sentinte numele Colonelului Magistrat GHEORGHE PAVELESCU si ale maiorilor GHEORGHE SANDREA si CONSTANTIN GLIGA, ca presedinti ai instantei, ofiteri care, probabil, cã îsi consumã acum in tihnã o pensie mare.

Partea a doua reface prin informatiile cuprinse, istoricul si dimensiunile miscãrii de rezistentã din Dobrogea care, in decurs de un an (1949) a cuprins nu mai putin de 30 de comune (Casimcea, Comana, Ferdinand, Saraiu, Sâmbãta, Târgusor, Crucea, Cobadin, Vasile Alecsandri, Ceamurlia de Sus si de Jos, Panduru, Razboieni etc.) si orase precum Constanta, Babadag, Mangalia, Medgidîa, Tulcea etc.

Aflãm aici despre diferitele grupuri de luptãtori anticomunisti constituite, din câte 20-30 de membri si despre cei ce le-au condus (I. Arghiropol, S. Pricop, N. Fudulea, I. Negulescu, I. Musat, Jipa).

In legãturã cu gruput partizanilor din pãdurea Babadag condus de legendarul GOGU PUIU care a intrat in folclor, se aratã cã acesta a fost cel care împreunã cu N. Fudulea a organizat miscarea de rezistentã in Dobrogea, însufletindu-i pe oameni.

Din volum aflãm, de asemenea, despre diferitele forme pe care le-a luat rezistenta anticomunistã din Dobrogea, forme ce au mers de la lupta armatã deschisã, ori intimidarea celor din organele represive, pânã la ascunderea de ani de zile in gropi si poduri si alte locuri tainice. Gãsim astfel explicatia cã numerosi tineri, condamnati la multi si grei ani de închisoare, si-au ingropat tineretea între zidurile închisorilor.

Partea a treia a volumului, de apreciabilã întindere si aceasta, ceea ce pune in luminã, încã o data, uriasul efort de cercetare al autorului, are in vedere fenomenul strãmutãrii oamenilor si al tintuirii lor cu domiciliul obligatoriu, caracteristic dictaturii comuniste si impresioneazã prin „subiectul” întristator la care se referã, precum si prin dimensiunîle calvarului uman implicat.

Rãsfoindu-i filele, auzi parca rãzbãtând printre rânduri plânsul nãpãstuitilor – familii întregi, cãte 20-30 de suflete – luate din caminele lor numai cu o legãturã in mânã, inghesuiti in vagoane oarbe pentru transportul vitelor si aruncati apoi in pustie, sub cerul liber.

Celui care parcurge aceasta lucrare nu-i pot scãpa, desigur, in final, câteva mari adevãruri.

Fundamental e adevãrul ca ideologia si regimul comunist impuse in tara noastra, la sfârsitul celui de al doilea rãzboi mondial, prin forta tancurilor sovietice, au fost respinse energic de populatia tãrii, ca strãine spiritului carpato-dunãreano-pontic…

Impotrivirea a avut, de aceea, caracter de masã, ceea ce a dus, dupa cum arata lucrarea lui Constantin Ionascu, drept consecint:ã, la o reprimare amplã si dureroasã, de tip stalinist, condusã de unelte precum Nicolschi, Teohari Georgescu si A. Drãghici, reprimare rãsfrântã in viata mai multor mii de dobrogeni din toate partidele, straturile si categoriile sociale (tãrani, muncitori, functionari, profesori, învãtãtori, avocati, preoti, ofiteri), de toate vârstele si nationalitãtile – romani, turco-tatari, greci, armeni, lipoveni.

Parte a luptei generate a populatiei României impotriva dictaturii rosii, opozitia hotãrâtã a dobrogenilor la fenomenul de bolsevizare s-a înscris, ne dam seama, prin numãrul mare al jertfelor, in imediata apropiere a rezistentei celor din muntii Fãgãras, din Banat, Vrancea, Arges, Apuseni.

Fiind siguri cã volumul de fatã, care închide între coperti istoria dureroasã a tragediei omului sub comunism, va suscita interesul unui public larg, nu putem decât sã-l felicitãm si sã-i multumim autorului pentru munca depusã.

Prof. univ. dr. Enache PUIU

 

REZISTENTA ANTICOMUNISTÃ IN DOBROGEA
FENOMEN REGIONAL

 

Dupã 1945, când in România au început sã se producã schimbãri sociale majore sub semnul doctrinei comuniste aplicate deja in Rusia, aceste transformãri nu s-au produs decât in urma unei opozitii ferme a numerosi cetãteni. Represiunea acestei opozitii a însemnat ani indelungati de temnitã grea pentru cei rebeli, confiscarea averii, pedepse capitale, domiciliu fortat si urmãrirea supravietuitorilor si a familiolor lor. În toate regiunile tãrii au fost miscãri spontane sau organizate pentru evitarea implementãrii noilor structuri de stat, opozitia anticomunistã devenind un fenomen national. Tinutul dobrogean a fost supus acelorasi tragice si dureroase transformãri sociale ca intreaga tarã si au existat in toate localitãtile numerosi cetãteni care s-au opus acestor transformãri. Se poate afirma ca rezistenta anti-comunistã in Dobrogea se incadreazã in fenomenul national de rezistentã fatã de noul sistem, si urmarea pãstrarea valorilor traditionale ale neamului, amenintate de cei ce îndeplineau fãrã scrupule comunismul si stalinismul.

Cand se referã la particularitãtile si modul de actiune al acestul tip de opozitie, lucrarile istorice care analizeazã epoca, disting trei etape ale acestui proces al rezistentei. “Ne putem raporta aici la începuturile rezistentei anticomuniste si antisovietice de la finele anului 1944, la accentele deosebite ale luptei si represiunilor fortelor de ordine si actiune ale statului (Securitatea si Militia), din anii 1948-1950, si la regresul ulterior al miscãril dupã 1958.” (1).

In ceea ce priveste Dobrogea, trebuie subliniatã “specificitatea” (2) luptelor pe ansamblul rezistentei nationale. Se admite cã au existat in aceastã zonã cãteva caracteristici impuse de relief, de regimul special pe care acest tinut l-a avut dupã 23 August si la acestea se adaugã faptul ca alãturi de români au luptat si reprezentanti ai etniei turco-tãtare.

Relieful Dobrogei de Nord, Dumitru Fudulea (frate cu Nicolae Fudulea), cade ucis in lupta la data de 09.03.1949cu dealuri acoperite de pãduri rare, nu reprezintã un refugiu sigur; padurile puteau fi lesne înconjurate si verificate; cat despre Dobrogea de Sud, lipsa oricãror locuri de refugiu a dus de multe ori la disparitia combatantilor in luptele directe cu fortele de represiune. Alta particularitate a acestei perioade a fost aceea cã Dobrogea fusese declaratã, dupã 23 august 1944, zona de operatii apoi zona de ocupatie (3), si ca urmare a acestui fapt, in Constanta existã cea mai mare garnizoanã sovieticã din tarã, unde functionau Comandamentele superiioare ale trupelor sovietice pentru întreg sectorul de Sud-Est(4). Acest statut a generat o mai mare obedienta din partea fortelor de represiune care, operând cat mai multe arestãri si condamnãri, cãutau sã-si câstige bunavointa sovieticilor.

Este bine de stiut cã in multe din “loturile rezistentei”, apar turci si tãtari ce au fost deopotrivã judecati si condamnati si pentru “nesupunere” fata de autoritatea comunistã si pentru “spionaj” in favoarea Occidentului.

În sfârsit, nu trebuie trect cu vederea un punct sensibil al acestor generatii: refuzul oamenilor de a se ralia noii ordini era întãrit si amplificat de speranta unei interventii salvatoare a Occidentului – promisã zilnic de posture de radio strãine – speranta care i-a animat multã vreme pe romanii care ignorau “acordurile” de la Yalta.

În aceste conditii s-au produs acele acte de revolta si nesupunere fata de constrângerile comuniste, astfel incãt grupuri umane, mai mult sau mai putin compacte au luat hotãrârea de a organiza si lupta cu toate mijloacele pentru a pãstra vechile structuri si vechiul mod de viatã.

Între anii 1945-1960, in Dobrogea s-a desfãsurat o vânãtoare cunplitã a celor bânuiti de a nu fi fost de acord cu noile idei si acte politice; au fost arestati si, in unele cazuri au stat la inchisoare fãrã sã fi fost judecati si fãrã sã fi existat o sentintã judecatoreascã pronuntatã împotriva lor. Multi din cei ce au fost judecati nu au avut apãrãtori, sau argumentele apãrãrii nu au fost luate in considerare de judecãtori, si astfel anchetatii nu stiau nimic despre capetele de acuzare, despre corectitudinea anchetelor sau despre legitimitatea completului de judecatã. In multe cazuri, dupã ani si ani, supravietuitorii si rudele nu cunosc amãnuntele procesului, legitimitatea acuzatiilor si temeiul acelor condamnãri ale cãror consecinte sunt si astãzi resimtite. Se stie cã informatiile asupra acuzatiilor si sentintelor au fost in mod deliberat ambigue si insidioase, pentru a amplifica teroarea exercitatã asupra celorlalti membri al familiei.

Dupã 50 de ani „fãrã mânie si pãrtinire”, prezentam, pentru o corectã informare, in ordine cronologicã, literal, continutul dosarelor (5) gasite in Arhive, in aceastã perioadã (6), dosare in care sunt prezentate procesele celor învinuiti de nesupunere fatã de autoritãtile comuniste (6).

 

1. v. Marian Cojoc, in comunicarea prezentata la Simpozionul international “Europa dupã Yalta – Experienta totalitarã”, organizat de I.N.S.T. in Bucuresti, 30 Mai-1 Iunie, 1996.

2. cf. Marian Cojoc, „Regionala Marea – Un episod al rezistentei anticomuniste din Dobrogea (1948-1952) in rev. „Marea Noastra”, an 11, Nr. 1-2, martie 1999, pag. 23.

3. Ibid., pag. 26

4. A.N.C.T., Fond Prefectura Constanta, Dosar 267/1945, f. 41. M. Cojoc, “Rezistenta anticomunistã in Dobrogea, 1948-1958. Coordonate istorice” in “Arhivele totalitarismului”, an V, nr. 15-16, 1997, pag. 57-67.

5. Mentionãm ca nu am cercetat si fondul arhivistic al Directiei Generale a Penitenciarelor, Constanta.

6. Mentionãm cã informatiile prezentate în premierã din dosarele aflate la arhivele S.R.I., iar listele cu nominalizãrile celor pedepsiti sunt alcãtuite dupã mai multe surse.

C-tin IONASCU

Ed. Ex-Ponto, Constanta, 2000

Presãrati pe-a lor morminte. 
Ale laurilor foi,
Spre a fi mai dulce somnul 
Fericitilor eroi.

Ridicati pe piramida 
Nemuririi faima lor, 
Însemnati in cãrti de aur 
Cântecul nemuritor!

Pe copii la sânul vostru 
Alinati-i cu-acest cânt. 
Povestindu-le cu farmec 
Al eroilor avânt.

Dezveliti tot adevãrul 
Si le spuneti tuturor 
Cum murirã fratii nostri 
Pentru Neam si Tara lor.

   

Ridicati pe piramida 
Nemuririi faima lor. 
Scriti în cãrtile de aur 
Cântecul nemuritor!

                    de I. Dormidont

 

 

C Â T E V A   D O S A R E   S E L E C T A T E


DOSAR ANCHETÃ 1210 VOL. 1, VOL. Il
LOT CIOLACU NICOLAE, DOSAR JUDECATÃ 83/1952
TRIBUNALUL MILITAR CONSTANTA Sentinta nr. 88, 12.02.1952
Tribunalul Militar Constanta compus din:
Maior Magistrat GHICA CONSTANTIN Presedinte
Locot. major Magistrat SERBAN MARIN Membru
Locot, major Magistrat MARDARE LOAN Membru
Locotenent ROMAN SIMION Membru
Locotenent VLAGOIANU TRAIAN Judecãtor
Cãpitan Magistrat ALEXANDRU SERGIU Procuror
Grefîer GELD WALDEMAR Grefier sedintã

Intrunitî in sedintã publicã cu respectarea tuturor formelor legale prevãzute in scopul de a judeca procesul privitor la inculpatii din lotul CIOLACU NICOLAIE, învinuiti fiind de crima de uneltire contra ordinei sociale, hotãrãste:

CIOLACU NICOLAIE condamnat 25 ani muncã silnicã + 10 ani degradare civicã + confiscarea averii + 2500 lei cheltuieli de judecatã. Nãscut in 06.08.1902 la Rãchitova-Bulgaria, tãran cu domiciliul in comuna Sinoe, jud. Constanta, arestat la 24.10.1951, a mai fost condamnat in 1942 pentru activitate legionarã 3 ani. A avut legãturi cu Cucolii Gheorghe, fratii Fudulea, Jipa si altii. A stat fugit in pãdurea Babadag si pe la alti prieteni din organizatie.

DIMA PASATA condamnat 16 ani muncã silnicã + 6 ani degradare civicã + confiscarea averii + 1600 lei cheltuieli de judecatã. Nãscut la 02.02.1909 la Cavale-Grecia, agricultor cu 10 ha, cu domiciliul in comuna Sinoe, jud. Constanta, arestat pentru activitate legionarã la 15.12.1951

VLAHBEI I. TÃNASE condamnat 20 ani muncã silnicã + 7 ani degradare civicã + confiscarea averii + 2000 lei cheltuieli de judecatã, agricultor chiabur. Nãscut la 28.06.1923 la Elefteria-Grecia, cu domiciliul in comuna Sinoe, jud. Constanta, areastat pentru activitate legionarã, arestat la 20.12.1951 pentru crima de uneltire împotriva ordinei sociale.

MANCIU STERE condamnat 23 ani muncã silnicã + 7 ani degradare civicã + confiscarea averii + 2000 lei cheltuieli de judecatã. Nãscut la 16.03.1905 la Siboidri-Grecia, agricultor cu domiciliul in comuna Sinoe, jud. Constanta, arestat la 15.12.1951 pentru activitate legionarã (uneltire C.O.S.).

SIMA DIMCICÃ condamnare 21 ani muncã silnicã + 8 ani degradare civicã + confiscarea averii + 2000 lei cheltuieli de judecatã, tãran cu 3 copii, domiciliul in comuna Sinoe, jud. Constanta, nãscut la 10.05.1918 la Sabrisaban-Grecia, arestat la 15.12.1951 pentru activitate legionarã (uneltire).

TÃNASE C. VLAHBEI condamnat 13 ani muncã silnicã + 4 ani degradare civicã + confiscarea averii + 1000 lei cheltuieli de judecatã. Nãscut la 15.08.1922 la Pravi-Grecia, tãran cu 3 copii, are domiciliul in comuna Sinoe, jud. Constanta, arestat la 15.12.1951 pentru activitate legionarã.

TÃNASE GHE. VLAHBEI condamnat 15 ani muncã silnicã + 6 ani degradare civicã + confiscarea averii + 1500 lei cheltuieli de judecatã. Nãscut la 16.05/1906 la Elefteria-Grecia, tãran cu domiciliul in comuna Sinoe, jud. Constanta, arestat la 28.12.1951 pentru activitate legionarã (uneltire).

ERUC MIRCEA condamnat 18 ani muncã silnicã + 7 ani degradare civicã + confiscarea averii + 1800 lei cheltuieli de judecatã (uneltire). Nãscut la 25.02.1913 la Pravei-Grecia, tãran cu domiciliul in comuna Sinoe, jud. Constanta, arestat la 15.12.1951 pentru activitatea legionarâ (uneltire).

SICU NICULAI condamnat 15 ani muncã silnicã + 5 ani degradare civicã + confiscarea averii + 1400 lei cheltuieli de judecatã. Nãscut la 11.03.1917 la Batag-Bulgaria, taran cu domiciliul in comuna Sinoe, jud. Constanta, arestat la 15.12.1951, pentru activitate legionarã (uneltire).

IANCU DIMCICÃ condamnat 12 ani temnitã grea + 4 ani degradare civicã + confiscarea averii + 100 lei cheltuieli de judecatã. Nãscut la 10.04.1922 la Angopoli-Grecia, taran cu domiciliul in comuna Sinoe, jud. Constanta, arestat la 15.122,1951 pentru activitate legionarã (uneltire).

IANCU GICU condamnat 12 ani temnitã grea + 4 ani degradare civicã + confiscarea averii + 1000 lei cheltuieli de judecatã. Nãscut la 20.04.1924 la Plamca-Grecia, agricultor cu domiciliul in comuna Sinoe, jud. Constanta, arestat la 15.12.1921 pentru uneltire contra ordinei sociale.

ZURICA GHEORGHE (judecat in lipsã) condamnat 7 ani închisoare corectionalã + 2 ani degradare civicã + confiscarea averii + 900 lei cheltuieli de judecatã. Nãscut la 14.02.1900 la Lescona-Bulgaria, plugar cu domiciliul in comuna Sinoe, jud. Consatanta, arestat la 15.12.1951, cu domiciliul in comuna Baia, jud. Constanta.

Confiscarea corpurilor delicte.

Data si cititã in sedinta publica azi, 12.02.1952 in fata condamnatilor de procurorul militar in prezenta gardei sub armã, cu drept de recurs in 2 zile.

Procuror Militar ALEXANDRU SERGIU

 

Grupul condus de CIOLACU NICOLAIE din comuna Sinoe, jud. Constanta

CIOLACU NICOLAIE, cu armamentul

     

Stânga: MANCIU STERE, cu armamentul; Dreapta: SIMA DIMCICÃ, cu armamentul


DOSAR ANCHETA 1436 VOL. 1, DOSAR PROCES  403/1950 LOT. JIPA NICOLAI
TRIBUNALUL MILITAR CONSTANTA, Sentinta 311, 28.08.1950 
Maior Magistrat SANDREA GHEORGHE Presedinte
Cãpitan Magistrat GROSU STEFAN Membru
Cãpitan VIDRASCU VALENTIN Membru
Cãpitan NICHITA ION Judecator
Cãpitan Magistrat RADU EMANOIL Procuror
Grefier Plut. Major ZORZOLINA MARIN Grefier

Intruniti in sedinta publicã conform dispozitiumlor in vigoare prevãzute de lege având jurãmântul de formã cu scopul de a judeca pentru crima de uneltire contra ordinei sociale inculpatii din dosarul 403/1950, cu unanimitate de voturi hotãrãste:

JIPA NICULAI condamnat la moarte. Nãscut la 8 mai 1905 in comuna Dulgheru, jud. Constanta unde are si domiciliul, plugar, arestat la 25.03.1950. A avut activitate legionarã în 1941.

TOMA VASILE condamnat la moarte. Nãscut la 15.10. 1924 in Constanta, cu domiciliul în str. Marin Dincã nr. 7. Asasineazã un soldat sovietic in 1947, tine legãturi cu fratii Fudulea, arestat la 30.03,1950.

ROSCA RÃDUCAN condamnat 20 ani temnitã grea + 5 ani degradare civicã + confiscarea, averii. Nãscut la 25.03.1904 in comuna Dulgheru, jud. Constanta, unde are si domiciliul agricultor, actionat P.N.T., arestat la 15.05.1950.

ROSCA CONSTANTIN condamnat 8 ani închisoare corectionalã + 3 ani interdictie + 10.000 lei amendã. Nãscut la 10.03.1909 in comuna Dulgheru, jud. Constanta, unde are si domiciliul, agricultor, arestat 07.05.1950, a tinut legãturi cu Nicolae Baciu din Saraiu.

OPREA NITÃ condamnat 14 ani temnitã grea + 5 ani degradare civicã. Nãscut la 30.07.1924 in comuna Dulgheru, jud. Constanta, unde si domiciliazã, agricultor, arestat la 07.03,1950. 

TOMA PETRACHE condamnat 4 ani închisoare corectionalã. Nãscut la septembrie 1886 in comuna Dulgheru, jud. Constanta, unde si domiciliazã, arestat la 07.05.1950.

LECA NICULAI condamnat 2 ani închisoare corectionalã cu confiscarea averii. Nãscut la 1873 in comuna Urleasca, jud. Brãi;a, agricultor, cu domiciliul in comuna Dulgheru, jud. Constanta, unde are si domiciliul, arestat la 07.05.1950.

LECA DUMITRU condamnat 8 ani temnitã grea + confiscarea averii, agricultor. Nãscutla 17.06.1912 si cu domiciliul in comuna Dulgheru, jud. Constanta, arestat la 07.05.1950. 

LECA ION condamnat 10 ani temnitã grea + 3 ani degradare civicã + confiscarea averii. Nãscut la 05.08.1908 in comuna Dulgheru, judd. Constanta, unde si domiciliazã, agricultor, arestat la 12.05.1950, posedã 40 ha pãmânt arabil. 

LECA MIHAI condamnat 6 ani închisoare corectionalã + confiscarea averii + 2000 lei arnendã. Nãscut la 15.10.1916 in comuna Dulgheru, jud. Constanta, unde are si domiciliul, plugar, arestat la 07.05.1950.

LEPÃDATU VASILE condamnat 12 ani temnitã grea + 5 ani degradare civicã + confiscarea averii. Nãscut la 15.08.1914 in comuna Dulgheru, unde are si domiciliul, plugar cu 10 ha pãmânt arabil, arestat la 07.05.1950.

MUSCOI NICULAI condamnat 12 ani temnitã grea + 5 ani degradare civicã + confiscarea averii. Nãscut la 17.10.1905 in comuna Dulgheru, jud. Constanta, unde si domiciliazã, agricultor, arestat la 07.05.1950.

ROSCA DRAGOMIR condamnat 10 ani închisoare corectionalâ + 5 ani degradare civicã + 25.000 lei amendã. Nascut la 27.04.1912 in comuna Dulgheru, jud. Constanta, unde si domiciliazã, arestat la 07.05.1950.

MOROIANU NICULAI condamnat 10 ani închisoare corectionalã + 20.000 lei amendã. Învãtãtor in comuna Isichioi, jud. Constanta, nãscut la 20.09.1929 in comuna Dulgheru, jud. Constanta, arestat 13.05.1950.

DOBRE STATE condamnat 8 ani temnitã grea + 8000 lei amendã. Nãscut la 10.05.1923 in comuna Dulgheru, jud. Constanta, unde si domiciliazã, agricultor, arestat la 25.03.1950. 

DRÃGOI CONSTANTIN condamnat 15 ani temnitã grea + 5 ani degradare civicã + confiscarea averii. Nãscut la 01.04.1910 in comuna Dulgheru, jud. Constanta, învãtitor in comuna Gãlbiori, jud. Constanta.

MOCANU OANCEA preot, condamnat 7 ani temnitã grea + 3 ani degradare civicã + confiscarea averii. Nãscut la 06.05.1912 in comuna Pecineaga, jud. Tulcea, cu domiciliul in comuna Dulgheru, jud. Constanta, arestat la 14.05.1950.

DOBRE M. ION condamnat 5 ani închisoare corectionalã + 20.000 lei amendã. Agricultor, nãscut la 17.05.1904 in comuna Dulgheru, jud. Constanta, unde are si domiciliul, arestat la 07.05.1950.

TOMA TUDORACHE condamnat 5 ani închisoare corectionalã + 20.000 lei amendã. Nãscut la 1900 in comuna Dulgheru, plugar, arestat la 07.05.1950.

TOCITU GHEORGHE condamnat 5 ani închisoare corectionalã + confiscarea averii + 5000 lei amendã. Nãscut in februarie 1894 in comuna Dulgheru, jud. Constanta, unde si domiciliazã, plugar, arestat la 07.05.1950.

CLINCI ALEXANDRU condamnat 3 ani închisoare corectionalã + 4000 lei amendã. Nãscut in luna martie 1900 in comuna Dãeni, jud. Tulcea, cu domiciliul in comuna Dulgheru, arestat la 07.05.1950.

MAVRODIN ION condamnat 4 ani închisoare corectionalã + confiscarea averii. Nãscut la 05.10.1925 in comuna Dorobantu, jud. Tulcea, cu domiciliul in comuna Dulgheru, jud. Constanta, arestat la 12.05.1950.

COJANU GHEORGHE condamnat 2 ani închisoare corectionalã + 2000 lei amendã. Nãscut la 24.08.1924 in comuna Dulgheru, jud. Constanta, unde si domiciliazã, croitor, arestat la 18.03.1950.

LEPÃDATU TUDOR condamnat 3 ani închisoare corectionalã. Nãscut la 15.05.1904 in comuna Dulgheru, jud. Constanta, unde are si domiciliul, agricultor, arestat la 25.03.1950. 

SERBAN N. ELENA condamnatã 6 ani închisoare corectionala + confiscarea averii. Nãscutã la 12.09.1904 in comuna Dulgheru, jud. Constanta, cu domiciliul in Constanta, str. Merisor, nr. 73, arestatã la 29.03.1950.

SANDU ELENA condamnatã 4 ani închisoare corectionalã + confiscarea averii. Nãscutã la 12.06.1910 in Mamaia Sat, unde si domiciliazã, arestatã la 05.1950.

PITU NICOLAIE condamnat 4 ani închisoare corectionalã + confiscarea averii. Nãscut la 12.10.1893 in comuna Dulgheru, jud. Constanta, unde are si domiciliul, politicã P.N.T., arestat la 23.07.1950.

IONESCU GHEORGHE condamnat 3 ani închisoare corectionalã + confiscarea averii. Nãscut la 25.07.1895 in comuna Dulgheru, jud. Constanta, unde are si domiciliul, arestat la 23.07.1950.

MOROIANU I. GHEORGHE condamnat 2 ani închisoare corectionala + confiscarea averii + 3000 lei amendã. Nãscut in iulie 1908 in comuna Dulgherur, jud. Constanta, unde are si domiciliul, arestat la 23.07.1950.

COSTEA MARIN condamnat 2 ani închisoare corectionalã + confiscarea averii. Nãscut la 12.03.1888 in comuna Dulgheru, jud. Constanta, arestat la 25.07.1950.

Data si cititã azi, 31.08.1950 de grefierul tribunalului, cu drept de recurs, cu garda sub armã.

Presedinte SANDREA GHEORGHE

Proces-verbal de încheierea cercetãrilor pentru trimiterea in judecatã, încheiat de Nãstis Sepi, capitan de securitate in Directia Generalã a Securitãtii, încheiat azi, 22.05.1950.

 

Grup revolutionar JIPA NICULAI – comuna Dulgheru

  

Stânga: JIPA NICOLAIE se predã; Dreapta: JIPA NICOLAIE cu armamentul


R.P.R.
DOSAR 54, VOL. I, LOT NECSULESCU C. 
 TRIBUNALUL COMPUS DIN:
Colonel Magistrat SANDREA GHEORGHE Presedinte
Cãpitan Magistrat VIDRASCU VALERIU Membru
Cãpitan Magistrat LAZÃR MIRCEA Membru
Cãpitan RUSU MIRCEA Procuror
Cãpitan BALAMACI MIRCEA Membru
grefier GELD WALDEMAR Grefier sedintã

Întruniti in sedinta publicã cu respectarea dispozitiunilor legale cu unanimitate de voturi conform C.P. pentru uneltire contra ordinei sociale, condamnã pe urmãtorii irnculpati:

NECSULESCU CONSTANTIN condamnat 8 ani inchisoare corectionalã + 3 ani interdictie + 200 lei amendã, arestat la 17.10. 1949 pentru crima de uneltire. Nãscut la 12.11.1905 in comuna Alimanu, jud. Constanta, fîul lui Ion si Florea, cãsãtorit cu 2 copii, preot in comuna Pantelimonul de Sus, jud. Constanta.

În 1938 se înscrie in miscarea legionarã. În 1945 este internat 6 luni in lagãrul de la Caracal. În 1949 ia legãtura cu Vanghelitescu Gheorghe din Colelia in pãdurea Babadag si se intâlneste cu toti conducãtorii organizatiilor de rezistenta din Dobrogea in comuna Pantelimon.

Colaboreazã cu Ion Vinea, Mocanu Vasile, Radulescu Negoitã si altii.

GAVRILÃ ION condamnat 8 ani închisoare corectionalã + 3 ani interdictie + 10.000 lei amendã. Nãscut la 07.03.1924 in comuna Saraiu, jud. Constanta, fiul lui Ion si Elena, cãsãtorit cu 1 copil, agricultor, arestat la 22.10.1949 pentru crima de complicitate.

DICA PETRE condamnat 7 ani inchisoare corectionalã + 2 ani interdictie + 1000 lei amendã, pentru crima de complicitate la uneltire contra ordinei sociale. Nãscut la 06.06.1926 in Caravanserai-Caliacra-Bulgaria, cu domiciliul in comuna Ovidiu, jud. Constanta, sat Poiana, arestat la 22.10.1949.

Data si cititã azi 25.07.1950

Presedinte

Maior Magistrat SANDREA GHEORGHE

 

Proces-verbal încheiat la sfârsitul anchetei de cãtre locotenent de securitate Mihãilã Gheorghe din directia generalã a securitãtii poporului la data de 17.12.1949. Numitii, Necsulescu C. Gavrilã, Ion si Dicu Petre se fac vinovati de organizare si participare la constituirea de bande subversive teroriste in regiunea Dobrogea, complotând contra securitãtii interne a R.P.R.

Din declaratiile lui Dicã Petre: La 18 iulie 1949 m-am dus la Cobadin, acasã la Filiu Gheorghe. Gogu Puiu era la Ion Adam. M-am dus acolo si l-am gãsit pe Gogu Puiu cu Olimpia, sotia lui. Dupã ce am mãncat, m-am suit in podul Porumbarului si m-am culcat.

Dupã douã ore am auzit focuri de armã.

De acolo am vãzut securitatea care se lupta cu Gogu Puiu, care trãgea. Am fugit prin spate la gara si de acolo m-am dus cu trenul in Banat, in comuna Besnova Nouã.

 

DOSAR 2270/1950
CURTEA MILITARÃ DE CASARE SI JUSTITIE
Deciziunea 2747, 19.09.1950
HOTÃRÃSTE:

 

Se respinge ca nemotivat si neîntemeiat recursul la sedinta nr. 269 din 19.07.1950.

Presedinte Colonel Magistrat N.

 

DOSAR Nr. 274/1950, LOT FUDULEA NICOLAIE  
TRIBUNALUL MILITAR CONSTANTA, 02.06.1950, Sentinta nr. 186 -1950

 

Întruniti in sedinta publicã cu respectarea dispozitiunilor legale, fãcând aplicatiunea art. 209 punct 3, C.P. combinat cu art. 1 lit. 6, legea 16/1949 cu scopul de a judeca pe urmãtorii inculpati, cu unanimitate de voturi in numele legii

HOTÃRÃSTE:

FUDULEA NICOLAE zis Cusa, condamnat la moarte prin împuscare pentru crima de uneltire contra ordinei sociale. Pentru crima de acte de teroare este condamnat la moarte prin împuscare si confiscarea averii. Nãscut 01.03.1912 la Negrita-Grecia, cu domiciliul in comuna Eschibaba, jud. Tulce, arestat in lupta cu securitatea la 09.03.1952.

GRASU M. STERE condamnat la moarte prin împuscare si confiscarea averii pentru crima de uneltire. Nãscut la 09.03.1918 la Petrici-Bulgaria, cu domiciliul in comuna Ceamurlia de Sus, jud. Tulcea.

COTAN M. ION condamnat la muncã silnicã pe viatã pentru uneltire. Nãscut la 15.02.1928 în satul Neatârnarea, comuna Eschibaba, jud. Tulcea, arestat la 09.03.1950.

TOMOSOIU CRISTEA condamnat 7 ani închisoare corectionalã + 3000 lei cheltuieli de Judecatâ. Nãscut si domiciliuk in Casimcea, jud. TuIcea.

DOBRINAS VASILE condamnat 10 ani temnitã grea si confiscarea averii + 5000 lei cheltuieli de judecatã. Nãscut si cu domiciliul in Casimcea, jud. Tulcea.

OPREA ION condamnat 20 ani temnitã grea + 5000 lei cheltuieli de judecatã, confiscarea averii. Nãscut sî cu domiciliul in comuna Rasboieni, jud. Tulcea.

OBANCEA GHEORGHE condamnat 15 ani muncã silnicã + 5000 lei cheltuieli de judecatã, confiscarea averii pentru complicitate la crima de uneltire. Domiciliul in comuna Hagiomer, jud, Tulcea.

ACHIM ION condamnat 4 ani închisoare corectionalã + 1000 lei cheltuieli de judecatã, pentru nedenuntare. Domiciliul in comuna Sâmbãta Nouã, jud. Tulcea.

IFTUC ILIE condamnat 4 ani închisoare corectionalã, confiscarea averii + 1000 lei cheltuiell de judecatã pentru nedenuntare, cu domiciliul in Shiva Rusã, jud. Tulcea.

CIUMACENCO VASILE FILIMON condamnat 4 ani închisoare corectionalã + 1000 lei cheltuieli de judecatã pentru nedenuntare, din Slava Rusã – Tulcea.

LARION IGNAT condamnat 4 ani inchisoare corectionalã + 1000 lei cheltuieli de judecatã pentru nedenuntare, cu domiciliul in com. Ceamurlia de Sus, jud. Tulcea.

GOSPODIN APOSTOL condamnat 4 ani închisoare corectionalã + 1000 lei cheltuieli de judecatã, pentru nedenuntare, cu domiciliul in comuna Ceamurlia de Sus, jud. Tulcea. 

TRANDAFIR STERE condamnat 2 ani închisoare corectionalã + 100 lei cheltuieli de judecatã, pentru nedenuntare, cu domiciliul in comuna Ceamurlia de Sus, jud. Tulcea. 

GRAMENA GHEORGHE condamnat 3 ani închisoare corectionalã + confiscarea averii + 2000 lei cheltuieli de judecatã, pentru nedenuntare, cu domiciliul in com. Eschibaba, jud. Tulcea. 

NICULAE NICOLAE condamnat 3 ani închisoare corectionalã + 2000 lei cheltuieli de judecatã, cu domiciliul in comuna Caugagia, jud. Tulcea, pentru nedenuntare.

GANEA MIHAI condamnat 3 ani închisoare corectionalã + confiscarea averii + 2000 lei cheltuieli de judecatã, pentru nedenuntare cu domiciliul in comuna Caugagia, jud. Tulcea. 

ISTRATE CEZAR condamnat 7 ani închisoare corectionalã + confiscarea averii + 2000 lei cheltuieli de judecatã pentru crima de nedenuntare, cu domiciliul in comuna Neatãrnarea, jud. Constanta

STERE SERTU condamnat 5 ani temnitã grea + 3 ani degradare civica, confiscarea averii+ 1000 lei cheltuieli de judecatã, cu domiciliul in comuna Caugagia, jud. Tulcea.

LEU NICOLAIE 4 ani temnitã grea pentru crima de nedenuntare + 4 ani inchisoare corectionalã pentru detinere brosuri interzise + 2000 lei cheltuieli de judecatã, cu domiciliul in comuna Eschibaba, jud. Tulcea.

Datã si cititã in sedintã publicã azi 08.06.1950

 PRESEDINTE SS

 

DOSAR 1408, LOT GOGU PUIU
TRIBUNALUL MILITAR CONSTANTA, Sedinta din 07.10.1949, Sentinta 544 
Tribunalul compus din:  
Colonel Magistrat PAVELESCU GHEORGHE Presedinte
Maior BÃLEANU DUMITRU Membru
Cãpitan Magistrat RÃDULESCU MIRCEA Membru
Cãpitan VIDRASCU VALERIU Judecãtor
Grefier Magistrat LAZÃR LARA Procuror
Cãpitan BALAMACE MIRCEA Judecãtor
Grefier Sef GELD WALDEMAR Grefier

In sedinta publicã judecã pentru crima de uneltire contra securitãtii statului, legea 10/49 si crima de constituire in bandã, lit. C, Legea 16/44 art. 3, Legea 16/49, la moarte si dã urmãtoarea hotãrâre de condamnare a urmãtorilor inculpati conf. art. 1

IANCU GHIUVEA condamnat la moarte (nãscut la 09.08.1919 in Macedonia), cu domiciliul in comuna Beidaud judetul Tulcea, Plugar, arestat la 20.07.1949.

HAPA STERE condamnat la moarte (nãscut la 16.06.1919, in Bulgaria), cu domiciliul Sdtlab Timis si ulterior in comuna Beidaud, jud. Tulcea, plugar, arestat la 21.07.1949.

NICULAI HASOTI condamnat la moarte (nãscut la 15.05.1910, in Lipnita), jud. Constanta, cu domiciliul in comuna Beidaud, judetul Tulcea, plugar, arestat la 21.07.1949.

IANCU BECA condamnat la moarte (nãscut la 15.05.1905, in Suceaya), Bulgaria, cu domiciliul in comuna Baidaid, jud. Tulcea, plugar, arestat la 21.07.1949.

CRETU GHEORGHE condamnat pe viatã la muncã silnicã + 10 ani degradare civicã (nãscut la 10.01.1916 Salonic), Grecia, cu domiciliul in Bucuresti, str. Grivitei, nr. 94, arestat la 01.07.1949. 

HAGI CONSTANTIN condamnat 5 ani închisoare corectionalã, nãscut la 29.04.1921 in Grecia, medic in comuna Baia, jud. Constanta arestat la 01.07.1949.

HAGICHIREA SIMION condamnat la 10 ani muncã silnicã + 4 ani închisoare corectionalã, nãscut la 10.08.1916 in Constanta, avocat, domiciliul in Constanta, str. Dtr. Bolintineanu, nr. 66, arestat la 05.08.1949.

TEODORESCU VALERIU condamnat la 15 ani muncã silnicã + 10 ani degradare civicã, nãscut la 02.06.1912, in comuna Dunãrea, jud. Constanta, maior deblocat, cu domiciliul in comuna Dunãrea, el este organizatorul, arestat 05.08.1949.

PUIU ARISTIDE achitat (nãscut la 14.04.1914 in Grecia), cu domiciliul in Constanta, str. Lahovari, nr. 85, arestat la 01.07.1949, nu se gãsesc probe concludente pentru condamnare. 

LECCA VASILE condamnat 15 ani munca silnicã (nãscut la 10.04.1905 in comuna Nic. Bãlcescu), jud. Constanta, cu domiciliul in Medgidia, str. G-ral Magheru, nr. 31, jud. Costanta, arestat la 05.08.1949.

GRASSU NICULAI condamnat 20 ani muncã silnicã + 10 ani degradare civicã, nãscut la 12.06.1906 in comuna Ceamurlia de Sus, jud. Tulcea, plugar, arestat la 27.07.1949, a fost executat la 9/10 03.1950 in Trenul Mortii de la Aiud la Timisoara.

PUIU IOAN condamnat la 20 ani muncã silnicã + 10 ani degradare civicã (nãscut la 25.05.1922 in Grecia), cu domiciliul in comuna Mihail Kogãlniceanu, jud. Constanta, plugar, arestat la 26.07.1949, numit Tarzan.

POCEA VASILE condamnat la 5 ani închisoare corectionalã (nãscut la 06.01.1925, in Grecia), cu domiciliul in comuna Mihail Kogãlniceanu, jud. Constanta, arestat la 20.07.l949.

PUIU CONSTANTIN condamnat la 15 ani muncã silnicã (nãscut la 15.05.1907 in Grecia), cu domiciliul in Comuna Mihail Kogãlniceamt, jud. Constanta, plugar, arestat la 17.07.1949. 

DOICESCU DUMITRU condamnat la 15 ani muncã silnicã (nãscut la 14.l2.1921, in comuna Mihail Kogãlniceanu, jud. Constanta, arestat la 19.07.1949.

AVGANTE ENACHE condamnat la 20 ani muncã silnicã (nãscut la 02.08.1908, in Grecia cu domiciliul in comuna Baia, jud. Constanta.

ANAGOSTI IOAN condamnat la 20 ani muncã silnicã (nãscut la 13.06.1929, la Epir Grecia cu domiciliul in comuna Baia, jud. Constanta, arestat la 15.07.1949.

VLAHBEI CONSTANTIN condamnat la 8 ani muncã silnicã (nãscut 15.05,1902 in comuna Sinoe), jud. Constanta, unde are si domiciliul, plugar, arestat la 02.07.1949.

GHIOCA DUMITRU condamnat la 7 ani muncã silnicã (nãscut 15.03.1908), in Grecia, cu domiciliul in comuna Sinoe, jud. Constanta, plugar, arestat la 23.07.1949).

CÂRCIUMARU GHEORGHE condamnat la muncã silnicã pe viatã (nãscut la 17.05.1903, in comuna Clinceni-Romanati), pãdurar, cu domiciliul in comuna Beidaud, jud. Tulcea, arestat la 07.08.1949.

RÃDULESCU GHEORGHE condamnat 10 ani de muncã silnicã (nãscut la 28.08.1923, in comuna Pantelimon de Sus, jud. Constanta, unde are si domiciliul, arestat la 21.07.1949). 

NITU VASILE condamnat 20 de ani muncã silnicã (nãscut la 02.01.1894, in comuna Silistea, jud. Constanta, cu domiciliul Bãltãgesti-Gãlbiori, jud. Constanta (chiabur), arestat 21.07.1949. 

BAZAC NICULAI condamnat 10 ani muncã silnicã (nãscut 1913, comuna Perieti-Ialomita, cu domiciliul în Bãltãgesti-Gãlbiori, jud. Constanta, grãdinar, arestat la 21.07.1949).

PUIU OLIMPIA condamnatã la 7 ani închisoare corectionalã (nãscutã 15.08.1923 Salonic,  cu domiciliul in comuna Mihail Kogãlniceanu, jud. Constanta, sotia lui Gogu Puiu, arestatã la 19.07.1949, naste in închisoarea din Constanta in 1950 o fetitã – Zoe).

NITU ANETA condamnatã la 3 ani închisoare corectionalã (nãscutã la 27.05.1926, in comuna Bãltãgesti-Gãlbiori, jud. Constanta, fiica lui Nitu Vasile, arestatã la 21.07.1949).

Cititã azi, 10.10.1949 

Presedinte, PAVELESCU CONSTANTIN

 

CURTEA MILITARÃ DE CASARE SI JUSTITIE 
in sedinta din 9.11.1949, respinge ca neîntemeiat recursul întregului lot.

NOTÃ:

CUSA IANCU din Beidaud este împuscat mortal la 18.07.1949 in lupta cu securitatea ce se dã la Bãltãgesti-Gãlbiori, jud. Constanta.

La confruntare iau parte Niculai Hasoti, Cusa Iancu si Hapa Stere.

Urmãriti, ei au stat ascunsi la Bazac Niculai si Nitu Vasile din Bãltãgesti. Pe 16.07.1949 securitatea înconjoarã casa lui Nitu Vasile. Nitu Aneta aflã si îi scoate prin spate, se îndreaptã spre Gãlbiori. Securitatea le dã de urmã si începe lupta, se trage mult. Cusa Iancu este împuscat mortal in abdomen, Hasoti si Hapa sunt înconjurati si prinsi. La Bãltãgesti au trecut si au fost ascunsi Ghiuvea Iancu, Beca Iancu si altii.

DIN RAPOARTELE SECURITÃTII: toti erau urmãriti încã din luna aprilie 1949 fiindcã din primãvarã erau împãrtiti in echipe, cutreieraserã toatã Dobrogea si o organizase pe comune si treceau la actiuni diversioniste.

Niculai Hasoti, Gogu Puiu, Iancu Ghiuvea, Hapa Stere au organizat peste 30 de comune. Locul principal de unde dirijau era pãdurea Babadag unde se refugiau si aveau si ascultãtori.

Erau înzestrati cu armament si munitie si ajutati cu bani si alimente de cãtre comunele organizate. Autoritatea si securitatea îi urmãrea de aproape si aveau între ei informatori.

 

Grup revolutionar GOGU PUIU – 25 condamnati

IANCU BECA, HASOTI NICOLAE, HAPA STERE, IANCU CHIUVEA

     

Stânga: HAPA STERE; Dreapta: HASOTI NICOLAE

     

Stânga: IANCU BECA; Dreapta: IANCU GHIUVEA


DOSAR 12, VOL. 1
TRIBUNALUL MILITAR CONSTANTA  
Sentinta 285, 23.04.1949
Presedinte Colonel Magistrat PAVELESCU CONSTANTIN

 

Tribunalul in sedintã publicã hotãrãste:

JALUBA ION: nãscut la 30.07.1923 la Constanta este condamnat la 18 ani muncã silnicã, 5 ani degradare civicã, pentru crima de uneltire.

A desfãsurat activitate legionarã din 1945 in 1948, cãnd a fost arestat. A avut legãturi cu: Pãtrãscanu Nuti, Cunia Tiberiu, Caranica Nicolaie, Comãniciu Gheorghe, Serban Gheorghe, Paludi Nicolaie, Hasoti Vasile, Grozea Gheorghe, Sasu Ion, Moldoveanu Ion, Bancota Vasile.

MOROIANU VASILE: nãscut la 14.10.1923 in Constanta este condamnat la 18 ani muncã silnicã, 5 ani degradare cibvicã, 7000 lei amendã, pentru uneltire si activitate legionarã, a primit cotizatii de la Mitrana Nicolaie si Sasu Ion, a fãcut sedinte F.D.C., arestat 15.05.1948.

Cititã azi, 23.04.1949 

Presedinte PAVELESCU CONSTANTIN

 

RECURS 
CURTEA DE CASARE SI JUSTITIE HOTÃRÃSTE

 

Prin decizia nr. 704 din 06.09.1949 se reduce pedeapsa lui JALBA ION de la 18 ani muncã silnicã la 12 ani muncã silnicã.

MOROIANU VASILE de la 18 ani muncã silnicã la 10 ani muncã silnicã.

Data azi 06.09.1949 

PRESEDINTE SS

 

G O G U   P U I U

 

Nãscut la 23 ianuarie 1918, localitatea Gramaticova Macedonia, fiul preotului paroh al comunei Mihail Kogãlniceanu, judetul Constanta, cu o familie numeroasã, respectat si cu bunã pregãtire intelectualã si moralã, împãrtãsitã familiei si enoriasilor.

Gogu Puiu contingent 1940, este încorporat in 1939, in regimentul 40 infanterie, Bazargic, caporal este trecut la batalionul de gardã al generalulut Ion Antonescu.

În 1942 este descoperit ca legionar si e trimis pe front.

Fuge in Bulgaria prin Negru-Vodã si ajunge la Sofia ca emigrant politic. Este trimis la grupul legionar roman in localitatea Gornabania.

Dupã august 1944 grupul este transportat in Austria la Marenburg.

Dupã un timp e transportat in Germania la Erfurt. Pãrãseste transportul si se duce la Viena, unde erau douã grupuri: al lui Horia Sima si al lui Ilie Gârneatã, la care adereazã.

În decembrie 1942, e arestat tot grupul de Ghestapou si dusi in legar la Goislong, la frontiera între Austria si Ungaria.

Dupã patru zile pleacã ilegal la Viena.

La capitularea Germaniei se afla in orasul de unde a plecat spre Italia. Ajuns la Roma, in lagãr la Cinecita.

Dupã 2-3 luni pleacã spre nordul Italiei si se opreste la Regia-Emilia in lagãr, stã pânã la sfârsitul lunii august.

Pleacã la Milano si de acolo ajunge la sfârsitul lunii septembrie la Insbruk, in zona englezã. Colaboreazã cu serviciul de informatii francez si american.

În primãvara 1946 e trimis in Italia de a aduce informatii.

Se duce la Zaltburg are conflict cu un ofiter austriac si este condamnat 6 luni de la 10 august 1946 pana la 1 martie 1947.

Ia legãtura cu serviciul cle informatii american.

Se stabileste cu Pitulea Enache in orasul Graz si se hotãresc si se întoarcã in tarã.

La 28 martie 1947 pãrãsesc Viena si ajung la Budapesta si se prezintã la Consulatul Roman. În ziua de 3 aprilie 1947 ajunge la Oradea cu pasaport fals, pe numele de Osman All Ahmed din Albania.

Sunt arestati in ziua de 4 aprilie 1947, chestionati, torturati. De acolo la securitatea Constanta.
Judecati de tribunalul Militar Bucuresti, prin sentinta nr. 399 din 19.03.1947, este condamnat la 1 an închisoare corectionalã pentru crima de înaltã trãdare si 1000 lei cheltuieli de judecatã. Se elibereazã in iunie 1948.

In luna aprilie 1949, in comuna Mihail Kogãlniceanu, jud. Constanta se pun bazele organizãrii de rezistenta din Dobrogea.

Ia legãtura cu grupurile deja existente pe regiunea Dobrogei. Centrul grupurilor de rezistentã e pãdurea Babadag.

Se formeazã peste 30 de grupuri care detineau si armament. Se duce o luptã de gherilã cu securitatea.

Se hotãrãste sã se cãsãtoreascã cu Olimpia Puiu si o cheamã la Cobadin. La 18 iulie se afla la Cobadin, in casa lui Ion Adam.

La ora 13 casa era înconjuratã de trupele de securitate. Somat nu se predã.

Se trage mult. Terminã gloantele. Se aruncã pe una din grenade. Pieptul sfârtecat. Ora 14. 18 Iulie 1948.

 

Locul unde a murit GOGU PUIU

Mandat de arestare a lui Gogu Puiu (1947)


 

Nascuta in inchisoare

O categorie aparte a victimelor comunismului este cea a copiilor nascuţi in inchisori, a caror unica vina era ca aveau parinţi care se opuneau regimului. Deoarece era fiica unuia dintre liderii “rezistenţei din Dobrogea”, doamna Zoe Radulescu s-a nascut in detenţie, mama sa fiind arestata de Securitate dupa decesul tatalui, pe care il ştie doar din poveştile rudelor. 

de Ilarion Tiu (Jurnalul National)

Descendenta a unei comunitaţi de aromani veniţi din Grecia in perioada interbelica, doamna Radulescu vorbeşte azi cu mandrie despre familia sa. Tatal, Gogu Puiu, a fost legionar, “dupa cum erau mulţi aromani” – precizeaza domnia sa – , apoi soldat in garda personala a lui Ion Antonescu, iar dupa al doilea razboi mondial a luptat in rezistenţa anticomunista, fiind probabil şi agent al serviciilor secrete franceze şi americane.
 Astazi ştim ca majoritatea “rezistenţei anticomuniste in Dobrogea” era de etnie aromana, ca şi tatal dumneavoastra. Ce ştiţi despre originile familiei? 
Zoe Radulescu: Membrii familiei şi din partea tatalui, şi din partea mamei erau oameni avuţi, din parţile nordice ale Greciei de astazi. Işi spuneau celnici, care erau un soi de prinţi. Bine, noi eram la vremea aceea un popor seminomad, in masura in care inca transhumam şi ne plimbam intre munte şi şes cu oile – aveau mii de oi. Erau foarte bogaţi, aveau munţi, Tribunalul actual din Salonic este casa strabunicilor mei şi asta cred ca spune totul.
Cand s-au mutat in Romania şi de ce au lasat toate aceste bogaţii acolo?
In 1927 au venit, pe cand tata avea 8 ani. A plecat aproape intreaga comunitate, ramanand acolo foarte puţini. Au venit in Romania dintr-un profund sentiment patriotic, deoarece nu suportau sa fie grecizaţi. Au lasat aproape totul in urma – case, pamant, mobile. Venind cu vaporul, se puteau lua foarte puţine: bani, bijuterii…
Unde s-au stabilit dupa ce au ajuns in Romania?
In Cadrilater. Au primit zece hectare de familie, dupa aceea ei
şi-au mai cumparat teren, şi-au construit din nou case. Dupa cedarea Cadrilaterului Bulgariei in 1940 s-au stabilit in comuna Kogalniceanu, din judeţul Constanţa.
Cum a fost tinereţea tatalui dvs.?
A facut şcoala primara in Cadrilater, apoi a plecat in armata. Acolo a fost in garda personala a lui Antonescu, ca militar, probabil, altfel nu imi explic cum. In 1942, dupa rebeliunea legionara, la indicaţia bunicului a plecat din ţara.
De ce? Fusese condamnat de regimul Antonescu dupa rebeliunea legionara din ianuarie 1941?
Intr-adevar, era legionar. Macedonenii (aromanii) in proporţie de 99% au fost legionari. Insa nu avea nici o condamnare de ispaşit. Nu este cunoscuta perioada respectiva in nici un fel de opis, pentru ca el era militar in termen. A plecat clandestin, a stat un an in Bulgaria. Aici se intalneşte cu familia Cracea, la care sta o perioada. Apoi pleaca, in 1943 era in Italia. Il gasim apoi in Germania, pe cand grupul de legionari ieşea din lagarul de la Buchenwald (dupa 23 august 1944 – n.n.).
Cum a ajuns tatal dvs. in rezistenţa anticomunista?
Cat timp a stat in Occident a fost recrutat de serviciile secrete franceze printr-un anume Blaundelle şi probabil instruit in tabere speciale. A venit in Romania cu misiune. Spre exemplu, la inceputul anului 1948, tata se intalneşte cu un bun prieten, Zahu Pana, caruia ii spune ca in noaptea de 14 spre 15 mai 1948 va avea loc un mare val de arestari (operaţiune a Securitaţii contra membrilor Mişcarii Legionare – n.n.) şi acela va fi semnul ca trebuie sa inceapa insurecţia armata. Acest lucru inseamna ca tata venise pregatit pentru un anumit gen de lupta… El a plecat in nordul Dobrogei, unde erau deja organizaţi aromanii de fraţii Fudulea. A fost aceasta perioada de emulaţie, cand toata lumea credea ca intr-adevar ei ii vor invinge pe comunişti.
Cum s-au cunoscut parinţii dumneavoastra? Se putea intemeia o familie in acele vremuri tulburi in care tatal era “cap de lista” in evidenţele de urmarire ale Securitaţii?
Parinţii mei, Gogu şi Olimpia Puiu, se ştiau din copilarie, din Cadrilater. Locuiau in acelaşi sat şi la origine era cam aceeaşi familie, dar cred ca erau veri de gradul 4-5, deja trecusera de gradul rudeniei. Mama a inţeles ca trebuie sa plece cu el, a plecat cu el, a ramas insarcinata… Tata a vrut neaparat sa se cunune. Dar la Cobadin (jud. Constanţa), tata a incalcat pentru prima data legile facute de el şi mai ales aceea de a nu sta mai mult de doua nopţi maximum intr-un loc. Şi a stat trei nopţi şi a fost fatal. Voia neaparat ca la cununia lui religioasa sa participe sora lui. Şi pentru ca nu mai venea, s-a dus in Kogalniceanu sa vada ce se intampla. Acolo a vazut ca nu mai era nimeni acasa, toata familia fusese ridicata. S-a intors in aceeaşi noapte – l-a adus cu caruţa un frate al mamei, care a fost arestat imediat a doua zi. S-a aflat ca e la Cobadin şi a fost inconjurat intai satul, apoi casa in care se afla. Era prin iulie 1949. Au tras securiştii, a tras şi tata, creand sentimentul ca sunt mai mulţi, deoarece tragea din toate colţurile casei. Mama spunea ca ultima vorba pe care a auzit-o a fost: “Sa ai grija de copil şi daca va fi baiat, sa-l botezi Hristu, şi daca va fi fata, s-o botezi Zoe”. Hristu ca pe tatal lui, Zoe ca pe o sora a lui care murise in Cadrilater. Apoi a sarit pe geam cu un pistol automat şi unul normal, cu doua cartuşiere şi cu o grenada pe care o purta tot timpul la el pentru a nu ajunge pe mana Securitaţii. A tras pana la ultimul foc. Se spune ca a fost ranit la picior şi atunci a desfacut grenada şi s-a culcat cu pieptul pe ea…
Mama dvs. era implicata in vreo activitate politica?
Nu. Ei nu au implicat niciodata femeile. Erau doamnele caselor, care vedeau de gospodarie, de copii. Condamnarea mamei este una absolut absurda intr-o societate normala. Ea a fost condamnata la trei ani pentu omisiune de denunţ, ca nu şi-a denunţat soţul. Şi la inca doi ani pentru legaturi subversive cu elemente legionare. Mama a fost dusa cateva zile intr-o inchisoare de femei, unde foarte multe erau legionare. Era Maria Antonescu, era Lilica Codreanu. De fapt nici Lilica Codreanu habar nu avea ce era cu Mişcarea legionara. Şi in opinia anchetatorilor, aici a avut mama legaturi cu elemente subversive legionare, pentru care i-au mai dat doi ani de munca silnica.
Procesul unde s-a judecat?
Dumnezeu ştie! Pentru ca la vremea aceea procesele se judecau noaptea, se condamna, nimeni nu ştia ce s-a intamplat. A fost arestata dupa moartea tatalui meu şi dusa la Constanţa la Securitate.
Era in inchisoare sau in arestul Securitaţii?
Nu cred ca la inchisoare, cred ca tot la Securitate era, pentru ca exista o adresa cu un raspuns pe care mi l-a dat mie Ministerul de Justiţie (Instanţe Militare), conform careia mama a fost transportata la 18 noiembrie 1949 de la arestul Securitaţii din Constanţa (nu fusese judecata şi condamnata) la Spitalul Militar Constanţa, unde i s-a facut un control medical. Tot acolo m-a şi adus pe lume… A incercat sora mamei sa vina sa ne viziteze, reuşind sa dea doua scutece de lana. A vazut-o şi pe mama, aşa vreo doua minute, cat a permis gardianul care era la uşa. Matuşi-mea imi spunea: “Nu ştiu ce sugeai. Cand te-am vazut te alapta, dar nu ştiu ce sugeai, lapte sau lacrimi. Pentru ca lacrimile ii curgeau pe san ca ploaia”. Nu mi-a spus matuşa ca ar fi schimbat vreo vorba cu ea, pentru ca doar s-a deschis uşa… Nu a fost timp sa poata sa vorbeasca. Doar s-au vazut.
Data naşterii dvs. a fost consemnata?
Da. 15 decembrie 1949.
Ce s-a intamplat dupa aceea cu mama dvs.?
Mama a fost luata in ianuarie 1950 şi dusa la Mislea, impreuna cu mine. Se pare ca pe drum am racit foarte tare, aveam vreo doua-trei saptamani. Le-a fost teama sa nu mor şi m-au botezat in rit greco-catolic. Au facut deţinutele o slujba de botez, era cu ele in celula o calugariţa de rit greco-catolic, caci de aceea m-au botezat in rit greco-catolic… Sa nu va imaginaţi ca au avut cadelniţa, ca m-au dat cu mir, cu tot dichisul… A fost o slujba sa nu mor necreştina şi naşa de botez mi-a fost Spasia Oţel, care fusese secretara lui Blaga.
A incercat sa va trimita la familie?
La vremea acea nu avea voie, nu i-a spus nimeni: “Da-ţi copilul la familie”. Dar dupa ce am implinit un an a inceput teroarea: “Ori dai copilul la orfelinat, ori il trimiţi acasa”. Şi timp de patru luni mama a ţinut piept: “Nu-l dau la orfelinat, trebuie sa vina cineva de acasa şi sa-l ia”. Şi a tot scris acasa şi se “pierdeau” telegramele pe drum. Pana la urma a ajuns o telegrama in mana fratelui cel mai mare al mamei, care a spus: “Merg, o iau şi termin povestea asta”. Dar mai avea ceva de arat, de semanat şi a spus: “Ma duc intr-o saptamana”.
Cu mama in celula era o femeie de la Feteşti, care avea vreo şapte copii acasa. Fusese condamnata pentru revolta impotriva colectivizarii şi nu avea decat un an şi ceva, pe care-l ispaşise in aprilie 1951. Şi atunci a zis: “Olimpia, uite, iţi iau fata şi o duc la Kogalniceanu. Daca acolo mai este cineva din familia ta – pentru ca nici nu ştia daca mai sunt afara – şi daca vrea sa ia fata, o las, şi-ţi gaseşti fata acolo. Daca nu, cand ieşi, vii şi-ţi iei fata de la mine. Unde vor manca cei şapte copii ai mei va manca şi a ta pana te vei elibera”.
Şi aşa a facut – a venit cu mine la Kogalniceanu, m-a adus acolo, şi bineinţeles ca unchiul, fratele mamei, m-a luat imediat. Şi dupa aceea a aflat bunica, mama tatalui, ca am fost adusa – povesteau unchiul şi matuşa mea ca la 5 dimineaţa bunica era pe scari la ei (stateau foarte departe unii de alţii, in acelaşi sat, insa satul este foarte mare) şi mai pleca la 10:00, dupa ce ma culcam. Zi de zi, ca era arşiţa, ca era ploaie, ca era ger, ca era viscol, ea era acolo. Şi dupa un an, unchiul meu a decis sa ma dea bunicii din partea tatalui, pentru ca ii era mila – “nu putem sa chinuim o femeie batrana”.
Ce vi s-a povestit despre perioada petrecuta la Mislea?
Ca eram un copil draguţ, aşa cum sunt toţi copiii. Ca eu şi ceilalţi copii care eram acolo le inveseleam pur şi simplu… Se pare ca eu eram cea mai mare. Erau vreo 20 şi ceva in toata inchisoarea. Nu exista inscrişi. Erau nascuţi in inchisoare, la Mislea sau prin celelalte inchisori pe unde fusesera mamele lor. Au luat femeile insarcinate şi au nascut acolo. De exemplu, am aflat acum la o intalnire a foştilor deţinuţi politici ca exista o doamna la Braila, Maria Balş, care a nascut un baiat in inchisoare, ea n-a avut forţa mamei sau eu ştiu ce alte contexte au fost, a dat baiatul la orfelinat, il cauta şi astazi şi nu l-a gasit.
Noi, copiii, stateam toata ziua intr-un spaţiu in care erau ţarcuri. Imi spunea femeia aceasta de la Feteşti: “Draga, de la un an şi pana la un an şi patru luni pana ai plecat, tu ai fost scoasa de la porţie, ţie nu ţi s-a mai dat de mancare”. Ca s-o oblige pe mama sa accepte sa ma dea la orfelinat. Femeile erau scoase la un atelier, impleteau coşuri, faceau lucruri de mana… Şi cand veneau seara, aveau grija sa ma hraneasca intai pe mine şi daca mai ramanea ceva şi pentru ele, bine…
Aveau voie mamele sa iasa din celule sa vina la copiii lor?
Nu. Erau nişte femei gardian care se ingrijeau de copii. Credeţi ca ne dadeau prea multa atenţie, nu! Asta povestea razand femeia din Feteşti: “Erai un copil atat de descurcareţ, ca tu pandeai, şi cand nu te vedea nimeni, sareai din ţarcul tau şi te duceai la ceilalţi, le luai mancarea şi veneai la tine şi mancai”. Ne transformau in nişte animale, era o lupta pentru supravieţuire. Oribil! Sa vezi nişte copii care-şi fura unul altuia mancarea, pentru ca trebuie sa supravieţuiasca…
Cu mama dvs. ce s-a intamplat?
Mama s-a intors in 1954, fiind eliberata la termen. Insa ştiu foarte puţine despre ea, pentru ca a murit la scurt timp. A murit stupid – nu ştiu daca n-a fost vreo contribuţie oculta la moartea ei, pentru ca mi-e greu sa cred ca poţi muri dintr-o operaţie de amigdala. A facut o operaţie de amigdale la inceputul lui iunie 1956, a venit de la spital, era bine… Insa in a opta zi de la operaţie a facut o hemoragie extrem de puternica, nu erau mijloace de transport. Asta se intampla dimineaţa, ea a ajuns la spital pe la trei dupa-amiaza. A pierdut foarte mult sange, i-au facut o transfuzie din grupa zero, insa n-a primit sangele, a facut blocaj renal şi in trei zile a murit. Eu am ramas in grija bunicii din partea tatalui şi a matuşii (sora tatalui), care nu avea copii.
A venit timpul sa faceţi şcoala, aţi avut probleme pentru ca eraţi fiica de “duşman al poporului”?
N-am avut probleme, pentru ca eu am fost prima generaţie care se ducea la liceu in 1964, dupa amnistie. Dar… aveam medie de premiul I, nu luam premiul I. N-am fost facuta pionier. Am suferit ca un caine, astea erau timpurile, te simţeai marginalizat. N-am fost facuta UTC-ista. Eram marginalizata absolut tot timpul din colectivitate. Ceea ce pentru un copil este infiorator de greu.
Probleme serioase din cauza “originii” am avut doar cu catedra (am facut Facultatea de Filologie). Nu reuşeam sa ma incadrez decat suplinitor şi era foarte greu. Imi amintesc ca in 1978 am avut o ieşire ingrozitoare la Inspectoratul Constanţa şi am spus ca de ce trebuie sa dau socoteala pentru ceea ce a facut tatal meu inainte de a ma naşte şi ca ma voi adresa ministerului. Asta a fost la 11:00 dimineaţa, iar la 14:00 dadeau telefon la şcoala in Kogalniceanu sa ma duc sa-mi iau catedra. Deci aveau o alta catedra. M-au titularizat. Insa m-am simţit intotdeauna urmarita, un coleg chiar mi-a marturisit odata ca a venit cineva sa intrebe de mine şi sa am grija ce fac.

MISIUNE DIN OCCIDENT
Dupa sfarşitul celui de-al doilea razboi mondial, Gogu Puiu se afla in Italia, alaguri de grupul de legionari aromani organizaţi in jurul lui Constantin Papanace. Puiu nu adopta poziţia noncombatanta a lui Papanace, plecand in 1945 spre Romania pentru a activa impotriva guvernului Groza. La Belgrad este arestat insa de poliţia sarba, care in imprejurari neelucidate il preda serviciilor secrete franceze. Pana in 1947 este instruit in tabere speciale pentru misiuni de rezistenţa anticomunista. Intrat in ţara se preda la Oradea, solicitand sa se intalneasca cu Vasile Luca şi cu Ana Pauker, carora avea sa le comunice mesaje de la serviciile speciale occidentale. Ii este mijlocit contactul doar cu Ana Pauker, insa misiunea lui eşueaza, deoarece este condamnat la un an de inchisoare pentru trecere frauduloasa de frontiera. Dupa eliberare intra in “rezistenţa din Dobrogea”, in “grupul Fudulea”. Menţine contacte cu centrul de comanda al rezistenţei legionare, iar in 1948 se deplaseaza la Bucureşti, unde are o intalnire cu Gheorghe Manu. Supravieţuitorii “grupului” sau au comunicat familiei ca, inainte sa fie identificat, Gogu Puiu se pregatea sa plece in Fagaraş. Insa fiind incercuit de trupele de Securitate s-a sinucis, pentru a nu ajunge in mainile regimului.

COMISIA TISMANEANU
Dupa 1990, doamna Zoe Radulescu a luat parte la organizarea mai multor conferinţe şi manifestari dedicate rezistenţei anticomuniste. Insa pentru un om cu “trecutul” dumneaei nu a fost loc in “comisiile de condamnare a comunismului”, cu toate ca se considera printre membrii de drept: “PNŢ-ul a facut o adresa la cele doua comisii – şi cea de la Guvern, şi cea de la Preşedinţie – prin care m-a propus sa fiu membra, ne spune doamna Radulescu. N-au dat doi bani… Eu nu aveam ce cauta acolo pentru ei! PNŢ-ul a facut cerere şi pentru caţiva deţinuţi politici sa fie incluşi in aceste comisii.
N-au fost bagaţi in seama. Raportul Tismaneanu este praf in ochi, pentru ca preşedintele ţarii sa spuna: «Eu sunt cel care a condamnat comunismul». E adevarat, macar s-a pronunţat cuvantul condamnare, insa feed-back-ul este departe de a se realiza. Şi aici este o şmecherie. Un raport de 600 şi ceva de pagini este greu de citit. Trebuie sa fii istoric, sa ai rabdare sa citeşti… Am citit raportul, aşa in diagonala, şi am vazut ca tata este pomenit de vreo trei ori. Ceea ce demonstreaza ca el este facut pe bucaţele, de oameni diferiţi, nu au avut nici minima decenţa a unui intelectual care se respecta şi atunci cand scoate o carte o verifica. Macar acele capitole sa fie asamblate corect, sa nu se vada ca sunt lipite aiurea: mai scriem o data despre asta, o lasam. Nu se poate… 

 


20 responses to “HAIDUCII AROMÂNI

  1. msati zboari ,mini stiu multu ghini tuti aesti zboari di la paplu a meu cari era nipotlu naima marli a fratilor fudulea

  2. !!!!!!
    “Macedonenii (aromanii) in proporţie de 99% au fost legionari”.

    Femeia asta este cel putin iresponsabila si merita sa fie adusa in fata justitiei pentru faptul ca debiteaza o enormitate ca aceasta, in egala masura incredibila si aiuritoare
    pentru orice om cu scaun la cap.
    Nu cred ca era beata, pentru ca inca din adolescenta a profitat si inca mai profita, acum, de naivitatea taranistilor, poate de complicitatea unora ca ea, pentru a trage foloase necuvenite. Inca din adolescenta, Securitatea a profitat de conditia ei si a folosit-o in chip de turnatoare. Si asa a ramas, o turnatoare si o profitoare ordinara intreaga viata. Vom cere avocatilor nostri sa o aduca in fata Curtii pentru a da socoteala.

  3. Si ce e rau in faptul ca armanii au fost in marea lor majoritate legionari? Shi papu iara! Si bunicul meu a fost, nu vrei sa-l dai in judecata pentru asta? Eu n-am apucat sa-l mai vad, dar poate tu vei reusi sa-l intalnesti la proces. Iti urez succes!

  4. In acea perioada armanii au crezut ca miscarea legionara va fi cea care ii va sprijini in afirmarea identitatii lor.Din pacate au mizat pe cartea necastigatoare dar as vrea sa-l intreb pe TELESCU daca stie cum e sa-ti fie urmarita familia in permanenta de securitate si sa nu ti se recunoasca meritele in munca pentru ca ai “o origine nesanatoasa”.Chiar si acum dupa ce am castigat dreptul la libertate si libera exprimare, si desi miscarea anticomunista nord-dobrogeana a fost una din cea mai puternica din tara, meritele acestor eroi nu sunt recunoscute si elogiate decat de catre noi armanii desi suntem si noi cetateni ai acestei tari pentru a carei libertate au luptat si bunicii nostri. Eu cred ca este si din cauza faptului ca am fost si suntem straini de aceste locuri.

  5. Se vede ca nu v-a placut ultima interventie unde dezaprobam de acel halucinant 99%…
    si l-ati sters. Bravo!… Dar v-ati dat arama pe fata.

  6. Stiu multu ma ghini istoria, Sterica, traita direct. Nu interveneam daca in spusele fetei lui Gogu Puiu n-ar fi aparut acea gogomanie citata: “Macedonenii (aromanii) in proporţie de 99% au fost legionari”.

  7. Pingback: Martiri uitati: Grupul Legionar “HAIDUCII DOBROGEI”. Rezistenta armata anticomunista a legionarilor macedoneni din Muntii Babadagului, Dobrogea

  8. As vrea sa va intreb? Pentru acesti luptatori din Dobrogea dece nu s-a ridicat un monument in cinstea lor?
    E asa de greu? Sau o asociatie de cultura a noastra?!
    A stept pe adresa mea ? Sau suntem atat de lasi?
    Eu am cintit acest articol ! Vreau ca acesti eroi sa fie adusi la viata prin acel curaj pe care au dat dovada! Astept un raspuns din partea persoanelor care vor sa faca cunostinta despre “EROI din Dobrogea” Sau Noi Suntem nerecunascatori fata de ei.Astept din partea domniilor voastre actiune sau demersuri.Astept sa facem treaba ?

  9. Nicos – nu stiu care este motivul pentru care nu s-a facut un monument in cinstea martirilor din Dobrogea, dar ideea ta este foarte buna si merita toata atentia. Totuşi, cred ca acolo in Dobrogea poti gasi mai multe raspunsuri la intrebari, cei de acolo fiind mult mai in masura sa actioneze, asta nu inseamna ca o actiune colectiva nu este posibila.

  10. Domnule Telescu decat sa ne zici noua de gogomanii mai bine ai aduce ceva informatii in sprijinul afirmatiei tale.Ah…pardon…nu ai cum pentru ca fata martirului Gogu Puiu are dreptate.
    Deci…indiferent ce orientare ai, sau ce varsta (ca hii lali, ca hii papu) nu este frumos sa incerci sa acoperi adevarul, mai ales cand apar pe forumuri unii care de abia acum il descopera.
    Daca nu iti convine…nici o problema…crezi ce vrei…insa crezi la tine acasa.
    Oricum ar fi pe acesti martiri ai neamului romanesc de pretutindeni nu ii mai lovesc unele rautati aruncate asupra lor, rautati care din pacate sunt multe in ultima vreme. Oamenii care le arunca arata un singur lucru: nu au inteles nimic din viata pe care o traiesc.
    Iertare pentru aceasta iesire in aceasta perioada

  11. si eu am fost victima regimului comunist si imi doresc sa realizam un monoment mai grandios ca cel de la cobadin imbracat in marmura unde trebuie trcucuti toti luptatori anti comunisti care au fost condamnati pentru uneltire impotriva regimului comunist din dobrogea si chiar din tara daca este cazul fiecare a participat dupa cum aputut si cum ia dictat costinta ASA SA NE AJUTE BUNUL DUNEZEU SUNT FINU PREOTULUI DIN CIOCIRLIA MIHAILESCU DMITRU

  12. Mare George din comuna Viroaga-Constanta,un legionar si un luptator neinfricat,a fost profesorul si mentorul meu.Lui ,ii multumesc pentru trezirea constiintei si dragostea mea pentru cultura.Cinda am fost un vinator…cindva!
    In veci, fie pomenit numele eroilor nostri

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s